- tihnă
- TÍHNĂ, tihne, s.f. Linişte deplină, pace, tihnire; viaţă liniştită, lipsită de griji; odihnă, repaus. ♦ (înv.) Mulţumire, satisfacţie. [var.: (pop.) tícnă s.f.] – Din tihni (derivat regresiv).Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Tihnă ≠ larmă, vacarm, zbuciumTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeTÍHNĂ s. 1. v. astâmpăr. 2. linişte, pace, (înv.) isihie. (O viaţă plină de tihnă.) 3. linişte, pace, răgaz. (N-are o clipă de tihnă.) 4. comoditate, confort, linişte. (tihnă vieţii lui a fost tulburată.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetíhnă s. f., g.-d. art. tíhnei; pl. tíhneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÍHN//Ă tihnăe f. Stare de linişte sufletească; lipsă de griji; pace; astâmpăr; odihna. ♢ În tihnă netulburat; nestingherit. Fără tihnă fără încetare; întruna; neîncetat. [G.-D. tihnei] /v. a tihniTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.