astâmpăra — ASTÂMPĂRÁ, astấmpăr, vb. I. refl. şi tranz. 1. A (se) linişti, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminţi. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [var.: (pop.) stâmpărá, vb. I.] – Din… … Dicționar Român
neastâmpăr — NEASTẤMPĂR s.n. Faptul de a fi neastâmpărat; starea celui neastâmpărat; lipsă de astâmpăr; nelinişte, impacienţă, agitaţie. [pr.: ne as ] – Ne + astâmpărat. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 Neastâmpăr ≠ astâmpăr Trimis de siveco,… … Dicționar Român
fâţâi — FÂŢÂÍ, fấţâi, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. (Despre animale, păsări) A mişca repede coada (într o parte şi în alta). 2. refl. A se mişca încoace şi încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâţ + suf. âi. Trimis de RACAI, 21.11.2003.… … Dicționar Român
loc — LOC, locuri, s.n. I. 1. Punct, porţiune determinată în spaţiu. ♢ loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemişcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeaşi bucată de pământ, acolo unde se află… … Dicționar Român
mâncărici — MÂNCĂRÍCI s.n. (fam.) Mâncărime. ♢ expr. A avea mâncărici = a nu avea astâmpăr, a nu putea sta liniştit. A avea mâncărici la limbă = a fi foarte vorbăreţ. – Mâncare + suf. ici. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MÂNCĂRÍCI s. v.… … Dicționar Român
odihnă — ODÍHNĂ, (3) odihne, s.f. 1. Întrerupere temporară a unei activităţi în scopul refacerii şi al întăririi forţelor; (stare sau timp de) repaus; odihnire. ♢ Casă de odihnă = clădire în localităţile balneare sau climaterice în care oamenii îşi petrec … Dicționar Român
pace — PÁCE s.f. 1. Stare de bună înţelegere între popoare, situaţie în care nu există conflicte armate sau război între state, popoare, populaţii. 2. Acord al părţilor beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat.… … Dicționar Român
stare — STÁRE, stări, s.f. 1. Situaţie în care se află cineva sau ceva; mod, fel, chip în care se prezintă cineva sau ceva. ♢ expr. A fi în stare (să...) = a putea, a fi capabil să... (Rar) Faptul de a sta într un anumit fel; poziţie a corpului; postură … Dicționar Român
tihnă — TÍHNĂ, tihne, s.f. Linişte deplină, pace, tihnire; viaţă liniştită, lipsită de griji; odihnă, repaus. ♦ (înv.) Mulţumire, satisfacţie. [var.: (pop.) tícnă s.f.] – Din tihni (derivat regresiv). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
trepida — TREPIDÁ, trepidez, vb. I. intranz. A vibra puternic, cu oscilaţii rapide şi de mică amploare. ♦ fig. A se agita sufleteşte, a fremăta. – Din fr. trépider. Trimis de dante, 30.06.2004. Sursa: DEX 98 TREPIDÁ vb. v. vibra. Trimis de siveco,… … Dicționar Român