- tăcere
- TĂCÉRE, tăceri, s.f. Faptul de a tăcea; p. ext. linişte, calm, acalmie. ♢ loc. adv. În (sau înv. întru) tăcere = fără a vorbi; fără a se destăinui. ♢ expr. A trece (ceva) sub tăcere = a trece (ceva) cu vederea, a ascunde (ceva), a omite (în mod intenţionat). ♦ Pauză, întrerupere mai lungă într-o discuţie. ♦ fig. Indiferenţă. ♦ fig. Lipsă de afirmare, de manifestare; apatie, amorţire. – v. tăcea.Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Tăcere ≠ destăinuire, gălăgie, larmă, mărturisire, strigăt, ţipăt, vorbire, zgomotTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeTĂCÉRE s., interj. 1. s. v. linişte. 2. interj. v. linişte. 3. s. v. muţenie. 4. s. v. întrerupere. 5. s. v. discreţie. 6. s. acalmie, calm, linişte, pace, (înv. şi reg.) paos, (înv.) lin, liniştire, molcomire. (Stare de tăcere deplină în natură.)Trimis de siveco, 28.08.2008. Sursa: Sinonimetăcére s. f., g.-d. art. tăcérii; pl. tăcériTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTĂCÉR//E tăcerei f. 1) v. A TĂCEA. ♢ În tăcere fără a spune ceva. A trece sub tăcere (ceva) a omite (ceva) în mod intenţionat; a tăinui; a nu pomeni. 2) Lipsă de zgomot; linişte. 3) Pauză (mai lungă decât cea obişnuită) într-o conversaţie sau într-o corespondenţă. 4) fig. Lipsă de manifestare. /v. a tăceaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.