- linişti
- LINIŞTÍ, liniştesc, vb. IV. refl. şi tranz. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acţiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli. 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări. – Din linişte.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A (se) linişti ≠ a (se) agita, a (se) tulburaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA linişti ≠ a alarmaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA se linişti ≠ a se alarma, a se zbânţui, a se zbate, a se zbuciuma,Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeLINIŞTÍ vb. 1. v. înceta. 2. v. potoli. 3. v. alina. 4. v. domoli. 5. v. calma. 6. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tem-pera. (Te rog să te linişti!) 7. v. cuminţi. 8. v. struni. 9. a se calma, a se domoli, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera s-a mai linişti.) 10. v. atenua.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeliniştí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. liniştésc, imperf. 3 sg. linişteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. linişteáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA LINIŞT//Í liniştiésc tranz. A face să se liniştească; a domoli; a ogoi; a potoli; a tempera; a modera. /Din linişteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE LINIŞT//Í mă liniştiésc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii, manifestări ale oamenilor) A pierde din intensitate (până la încetare); a se domoli; a se ogoi; a se potoli; a tempera; a se modera. 2) (despre oameni) A ajunge la stare de linişte; a recăpăta calmul; a se calma; a se potoli; a se alina; a se astâmpăra. /Din linişteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.