- adormi
- ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. 2. intranz. fig. (În limbajul bisericesc) A muri. 3. tranz. fig. A alina, a potoli. Cântând şi-a mai adormit foamea. – lat. addormire.Trimis de ana_zecheru, 13.08.2002. Sursa: DEX '98A adormi ≠ a (se) deştepta, a (se) trezi,Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeADORMÍ vb. (înv. şi reg.) a aromi. (A adormi greu.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeADORMÍ vb. v. alina, calma, deceda, dispărea, domoli, duce, îmblânzi, linişti, muri, pieri, potoli, prăpădi, răposa, sfârşi, stinge, sucomba, tempera, uşura.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeadormí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. adórm, imperf. 3 sg. adormeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. adoármăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ADORMÍ adórm 1. intranz. 1) A trece din starea de veghe la cea de somn. 2) bis. A înceta de a mai trăi; a se stinge din viaţă; a muri; a răposa; a deceda; a se sfârşi. 2. tranz. 1) A face să treacă de la starea de veghe la cea de somn. adormi un copil. 2) fig. A aduce în stare de linişte; a linişti; a potoli; a alina. adormi setea. /<lat. addormireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXadormí (adórm, adormít), vb. – 1. A aduce pe cineva în starea de somn. – 2. A linişti, a potoli, a alina. – 3. A înşela, a zăpăci. – 4. A trece în starea de somn. 5. A muri, a-şi da duhul. – Mr. adormu, adurnire. < lat. addormire (Puşcariu 27; Candrea-Dens., 509; REW 157; DAR); cf. it. addormire, prov., cat., v. sp., port. adormir. cf. dormi. Der. adormita, vb. (a dormita); adormiţele, s.f. pl. (dediţei); adormitor, adj. (care adoarme); neadormit, adj. (treaz).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERadormi, adorm I v.t. a lovi (pe cineva) pînă la leşin II v.i. 1. a muri 2. a-şi pierde cunoştinţa, a leşina (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)Trimis de blaurb, 14.07.2007. Sursa: Neoficial
Dicționar Român. 2013.