- calm
- CALM, -Ă, calmi, -e, adj., s.n. I. adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de linişte deplină. ♢ Calm ecuatorial = zonă îngustă de o parte şi de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe şi ploi abundente. Calm tropical = zonă aflată între zona alizeelor şi cea a vânturilor dominante de vest. Calm plat = stare a mării în care aceasta nu are ondulaţii. ♦ (Despre procese) Care se desfăşoară liniştit. 2. (Despre oameni, despre manifestările şi stările lor sufleteşti) Care se stăpâneşte; stăpânit, cumpănit, liniştit; p. ext. potolit, domol, aşezat, flegmatic, imperturbabil. II. s.n. 1. Stare de linişte deplină a atmosferei. 2. Stăpânire de sine, sânge rece, tact în acţiuni, în vorbire. ♦ Pace sufletească, lipsă de frământări. – Din fr. calme.Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98Calm ≠ agitat, alarmat, aprig, dezechilibrat, furios, neliniştit, tulburat, violent, zbucium, frământat, îngrijorat, înfuriat, trepidant, zbuciumat, nelinişte, furieTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCALM adj., s. 1. adj. domol, liniştit, paşnic, potolit, stăpânit, temperat. (Om calm.) 2. adj. flegmatic, imperturbabil, placid. (O fire calm.) 3. s. flegmă, imperturbabilitate, placiditate. (calmul unui om flegmatic.) 4. adj. calmat, domolit, liniştit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (Atitudine calm.) 5. s. v. cumpăt. 6. s. v. astâmpăr. 7. adj. domol, liniştit, molcom, netulburat, paşnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă calm.) 8. s. v. linişte. 9. adj. v. liniştit. 10. adj. liniştit, tăcut. (Pe aleile calm.) 11. adj. v. uşor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCALM s. v. obligeană.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecalm s. n., (meteor.) pl. cálmuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcalm adj. m., pl. calmi; f. sg. cálmă, pl. cálmeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCALM1 calmă (calmi, calme) 1) (despre natură) Care se caracterizează prin lipsă de agitaţie; care se află în stare de linişte deplină. 2) (despre persoane) Care îşi stăpâneşte sentimentele şi acţiunile; stăpân pe sine. 3) (despre sentimente şi manifestări ale oamenilor) Care denotă stăpânire de sine; caracterizat prin cumpănire. /<fr. calmeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCALM2 n. 1) Lipsă de agitaţie în natură; stare de linişte în atmosferă. 2) Lipsă de nervozitate; stăpânire de sine; sânge rece. /<fr. calmeTrimis de siveco, 04.12.2007. Sursa: NODEXCALM s.n. 1. Stare de lipsă a oricărei mişcări; linişte deplină. ♦ Încetare a vântului. ♦ (La pl.) Zone oceanice în care predomină o vreme complet liniştită sau în care vânturile sunt foarte slabe şi au direcţii variate. 2. Stăpânire de sine, linişte; tact în acţiuni etc.; sânge rece. // adj. 1. În stare de linişte deplină, lipsit de agitaţie. 2. Stăpânit, cumpănit, liniştit; potolit, aşezat. [pl. -muri. / < fr. calme, it. calmo].Trimis de LauraGellner, 13.03.2006. Sursa: DNCALM, -Ă I. adj. 1. în stare de linişte deplină. 2. stăpânit, cumpănit, liniştit; potolit, aşezat. II. s. n. 1. stare de nemişcare; linişte deplină. o calm ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului şi mişcări ascendente. ♢ zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniştită sau în care vânturile sunt foarte slabe. 2. stăpânire de sine, linişte; tact în acţiuni etc.; sânge rece. (< fr. calme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
