legislator — LEGISLATÓR, legislatori, s.m. Legiuitor. ♦ fig. Persoană care stabileşte regulile unei arte sau ale unui curent artistic. – Din fr. législateur, lat. legislator. Trimis de LauraGellner, 18.05.2004. Sursa: DEX 98 LEGISLATÓR s. v. legiuitor.… … Dicționar Român
lege — LÉGE, legi, s.f. I. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esenţiale, necesare, generale, relativ stabile şi repetabile între laturile interne ale aceluiaşi obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive… … Dicționar Român
corp — CORP, corpuri, s.n., (I 3) şi corpi, s.m. I. 1. Totalitatea organelor unei fiinţe vii; organismul considerat ca un întreg anatomic şi funcţional; trup. ♢ loc. adj. şi adv. Corp la corp = (despre modul de desfăşurare a luptelor) faţă în faţă,… … Dicționar Român
decret — DECRÉT, decrete, s.n. Act prin care se stabilesc dispoziţii obligatorii sau prin care se reglementează anumite situaţii individuale, emanat de la organul suprem al puterii de stat. – Din fr. décret, lat. decretum. Trimis de dante, 13.07.2004.… … Dicționar Român
legislativ — LEGISLATÍV, Ă, legislativi, e, adj. Referitor la legi, la legiferarea legilor, la elaborarea şi la adoptarea lor. ♢ Organ legislativ = organ care are împuternicirea de a elabora şi a adopta legile. Putere legislativă = una dintre cele trei puteri … Dicționar Român
nomotetis — nomotétis s.m. (înv.) legiuitor. Trimis de blaurb, 10.08.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
parlamentar — PARLAMENTÁR1, Ă, parlamentari, e, adj., s.m. I. adj. 1. Care ţine de parlament, privitor la parlament; din parlament. ♦ (Despre o formă de stat) Cu parlament, bazat pe parlament. 2. Conform uzanţelor din parlament; p. ext. care este de o politeţe … Dicționar Român
proiect — PROIÉCT, proiecte, s.n. 1. Plan sau intenţie de a întreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima formă a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmează să fie discutat şi aprobat pentru a primi un caracter oficial şi a… … Dicționar Român
ulema — ULEMÁ, ulemale, s.f. Membru al clerului musulman (care avea şi atribuţiile de legiuitor). – Din tc. ulema. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ulemá s. f., art. ulemáua, g. d. art. ulemálei; pl. ulemále Trimis de siveco, 10.08.2004 … Dicționar Român
