legislativ

LEGISLATÍV, -Ă, legislativi, -e, adj. Referitor la legi, la legiferarea legilor, la elaborarea şi la adoptarea lor. ♢ Organ legislativ = organ care are împuternicirea de a elabora şi a adopta legile. Putere legislativă = una dintre cele trei puteri în care se împarte puterea statului constituţional, care are atribuţia de a face legi. Consiliu legislativ = consiliu care cercetează proiectele de lege şi contribuie la îmbunătăţirea şi definitivarea lor. – Din fr. législatif.

Trimis de LauraGellner, 18.05.2004. Sursa: DEX '98



LEGISLATÍV adj., s. (jur.) 1. adj. legiuitor. (Organ legislativ.) 2. adj. v. parlamentar. 3. s. v. parlament.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



legislatív adj. m., pl. legislatívi; f. sg. legislatívă, pl. legislatíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



LEGISLATÍV legislativă (legislativi, legislative) 1) Care ţine de legi; propriu legilor. 2) Care elaborează şi adoptă legi; cu dreptul de a elabora şi a adopta legi. Organ legislativ. Putere legislativă. /<fr. législatif

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



LEGISLATÍV, -Ă adj. Care se referă la legi. ♦ Care face legi. ♢ Organ legislativ = organ care elaborează şi adoptă legile. [cf. fr. législatif].

Trimis de LauraGellner, 03.10.2006. Sursa: DN



LEGISLATÍV, -Ă adj. referitor la legiferare, care legi-ferează. o putere legislativă (şi s. n.) = una dintre cele trei puteri ale statului constituţional, având atribuţia de a elabora legi; organ legislativ (şi s. n.) = organ al puterii de stat care elaborează şi adoptă legile. (< fr. législatif)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN