- parlamentar
- PARLAMENTÁR1, -Ă, parlamentari, -e, adj., s.m. I. adj. 1. Care ţine de parlament, privitor la parlament; din parlament. ♦ (Despre o formă de stat) Cu parlament, bazat pe parlament. 2. Conform uzanţelor din parlament; p. ext. care este de o politeţe rigidă; ceremonios, protocolar. II. s.m. Membru al unui parlament. – Din fr. parlementaire, it. parlementario.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s.m., adj. 1. s.m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. adj. Care ţine de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlementario.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PARLAMENTÁR adj., s. 1. adj. (pol.) legislativ, legiuitor. (Organ parlamentar.) 2. s. (pol.) congresman. (În unele state, parlamentar ul se numeşte congresman.) 3. s. (mil., pol.) (înv.) solitor. (Au trimis un parlamentar în tabăra adversă.) 4. adj. ceremonios, protocolar. (Stil, limbaj parlamentar.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeparlamentár (de parlament, privitor la parlament) adj. m., s. m., pl. parlamentári; f. sg. parlamentáră, pl. parlamentáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPARLAMENTÁR1 parlamentară (parlamentari, parlamentare) 1) Care ţine de parlament; propriu parlamentului. Dezbateri parlamentare. ♢ Imunitate parlamentară privilegiu acordat membrilor unui organ legislativ de a nu putea fi arestaţi sau judecaţi fără consimţământul acestui organ. 2) Care are la bază un parlament. Republică parlamentară. /<fr. parlementaire, it. parlementarioTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPARLAMENTÁR2 parlamentari m. Membru al parlamentului. /<fr. parlementaire, it. parlementarioTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPARLAMENTÁR, -Ă adj. 1. Care aparţine parlamentului, privitor la parlament, organizat pe baza unui parlament. 2. Potrivit uzanţelor admise în parlament. // s.m. Membru al parlamentului. [cf. fr. parlementaire].Trimis de LauraGellner, 15.01.2007. Sursa: DNPARLAMENTÁR, -Ă I. adj. 1. referitor la parlament. o regim parlamentar = regim al unui stat în care guvernul răspunde pentru activitatea sa în faţa parlamentului. 2. potrivit uzanţelor admise în parlament. 3. referitor la acţiunea de a parlamenta. II. s. m. 1. membru al parlamentului. 2. persoană delegată, în timp de război, să ducă tratative de pace sau de armistiţiu cu comandamentul inamic. (< fr. parlementaire, it. parlamentario)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.