- legiune
- LEGIÚNE, legiuni, s.f. 1. Mare unitate militară romană; p. gener. denumire dată unor formaţii militare sau paramilitare din diferite epoci. ♢ Legiune străină = (în Franţa şi în Spania) formaţie militară, compusă în cea mai mare parte din mercenari, cu garnizoana în colonii. 2. fig. Mulţime; ceată, gloată. [pr.: -gi-u-. – var.: (înv.) legioánă s.f.] – Din fr. légion, lat. legio, -onis.Trimis de LauraGellner, 18.05.2004. Sursa: DEX '98LEGIÚNE s. (ist., mil.) (înv.) polc. (legiune romană.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimelegiúne s. f. (sil. -gi-u-), g.-d. art. legiúnii; pl. legiúniTrimis de siveco, 29.11.2007. Sursa: Dicţionar ortograficLEGIÚN//E legiunei f. (la vechii romani) Unitate militară de bază constând din aproximativ 4000-6000 de oameni. [Sil. -gi-u-] /<lat. legio, legiuneonis, ngr. legheón, fr. légionTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLEGIÚNE s.f. 1. Unitate militară romană compusă din aproximativ 6000 de oameni (infanterişti şi cavalerişti). 2. Nume al unor formaţii militare neregulate din diferite epoci. ♢ Legiunea de onoare = unul dintre cele mai înalte ordine, în Franţa, care se acordă pentru distincţii militare şi civile; legiunea străină = (în Franţa şi în Spania) corp de trupă format din mercenari, cu garnizoana în colonii şi care era destinat asigurării autorităţii statului şi administraţiei colonialiste. 3. (fig.) Mulţime mare, organizată; ceată. [var. leghion s.n., leghiune s.f. / cf. fr. légion, it. legione, lat. legio].Trimis de LauraGellner, 16.05.2005. Sursa: DNLEGIÚNE s. f. 1. unitate de bază a armatei romane cu un efectiv între 4200 şi 6000 de oameni, în cohorte, manipule şi centurii. 2. nume ale unor formaţii militare neregulate din diferite epoci. o Lă de onoare = unul dintre cele mai înalte ordine, în Franţa, care se acordă pentru merite militare şi civile; Llegiune străină = (în Franţa şi Spania) corp de armată din mercenari, cu garnizoana în colonii, destinat asigurării autorităţii statului şi administraţiei colonialiste. 3. (fig.) mulţime organizată; ceată. (< fr. légion, lat. legio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.