nelegiuit — NELEGIUÍT, Ă, nelegiuiţi, te, adj. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acţiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam. – Ne + legiuit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
legal — LEGÁL, Ă, legali, e, adj. Care există sau se face în temeiul unei legi, care este prevăzut de o lege, este conform cu legea. – Din fr. légal, lat. legalis. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Legal ≠ ilegal, nelegal Trimis de siveco,… … Dicționar Român
lege — LÉGE, legi, s.f. I. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esenţiale, necesare, generale, relativ stabile şi repetabile între laturile interne ale aceluiaşi obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive… … Dicționar Român
legiuitor — LEGIUITÓR, OÁRE, legiuitori, oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care legiuieşte sau legiferează. [pr.: giu i ] – Legiui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LEGIUITÓR adj., s. 1. adj … Dicționar Român
păcat — PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala… … Dicționar Român
scârbelnic — SCÂRBÉLNIC, Ă, scârbelnici, ce, adj. (înv.) Scârbos, dezgustător. – Scârbă + suf. elnic. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCÂRBÉLNIC adj. v. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infam, infect, împuţit,… … Dicționar Român