lege — LÉGE, legi, s.f. I. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esenţiale, necesare, generale, relativ stabile şi repetabile între laturile interne ale aceluiaşi obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive… … Dicționar Român
legislaţie — LEGISLÁŢIE, legislaţii, s.f. Totalitatea legilor unei ţări sau ale unui domeniu juridic. – Din fr. législation, lat. legislatio. Trimis de LauraGellner, 22.05.2007. Sursa: DEX 98 LEGISLÁŢIE s. (jur.) (înv.) legiuire, testament. (Conform… … Dicționar Român
nelegiuire — NELEGIUÍRE, nelegiuiri, s.f. Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale; fărădelege, infamie, crimă. – Din nelegiuit. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 NELEGIUÍRE s. v. ticăloşie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
reglementare — REGLEMENTÁRE, reglementări, s.f. Acţiunea de a reglementa şi rezultatul ei. ♦ Ansamblu de norme juridice aplicabile într un anumit domeniu. ♦ Operaţie de stabilire a acestor norme. – v. reglementa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român