legiuí — vb. (sil. giu ), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. legiuiésc, imperf. 3 sg. legiuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. legiuiáscã … Romanian orthography
legiuire — LEGIUÍRE, legiuiri, s.f. (înv. şi pop.) Acţiunea de a legiui şi rezultatul ei. ♦ Lege (juridică). ♦ Legislaţie. – v. legiui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LEGIUÍRE s. v. legalizare, lege, legiferare, legislaţie, reglementare … Dicționar Român
legiuitor — LEGIUITÓR, OÁRE, legiuitori, oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care legiuieşte sau legiferează. [pr.: giu i ] – Legiui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LEGIUITÓR adj., s. 1. adj … Dicționar Român
lege — LÉGE, legi, s.f. I. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esenţiale, necesare, generale, relativ stabile şi repetabile între laturile interne ale aceluiaşi obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive… … Dicționar Român
legiuit — LEGIUÍT, Ă, legiuiţi, te, adj. (înv. şi pop.) Care este în conformitate cu legea, bazat pe lege sau cerut de lege; legal, legitim. – v. legiui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LEGIUÍT adj. v. legal. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
reglementa — REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer. Trimis de LauraGellner, 07.07.2004. Sursa: DEX 98 REGLEMENTÁ vb. 1.… … Dicționar Român
