Dicționar Român. 2013.
ademenit — ADEMENÍT, Ă, ademeniţi, te, adj. Care este atras, ispitit, momit, sedus. [var.: (reg.) adimenít, ă adj.] – v. ademeni. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ADEMENÍT adj. 1. v. înşelat. 2 … Dicționar Român
aluneca — ALUNECÁ, alúnec, vb. I. intranz. 1. A şi pierde echilibrul, călcând pe o suprafaţă lucioasă (şi a cădea, a se prăbuşi). 2. A se mişca lin, fără a întâmpina vreo rezistenţă; (despre două corpuri aflate în contact) a se deplasa unul faţă de… … Dicționar Român
competent — COMPETÉNT, Ă, competenţi, te, adj. 1. Care este bine informat într un anumit domeniu; care este capabil, care este în măsură să judece un anumit lucru. 2. Care are atribuţia, căderea, autoritatea legală să facă ceva; îndreptăţit. [var.: (înv.)… … Dicționar Român
ispititor — ISPITITÓR, OÁRE, ispititori, oare, adj. 1. Care ispiteşte; ademenitor, tentant; p. ext. fermecător. 2. (înv.) Care cercetează, iscodeşte. – Ispiti + suf. tor. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Ispititor ≠ dezgustător, scârbos Trimis… … Dicționar Român
luneca — LUNECÁ, lúnec, vb. I. 1. intranz. A şi pierde echilibrul, călcând pe o suprafaţă lucioasă; p. ext. a cădea. 2. intranz. A se mişca, a se deplasa cu uşurinţă, lin, fără zgomot; a se strecura uşor. ♦ (Despre păsări) A zbura lin, cu uşurinţă. ♦… … Dicționar Român
muşca — MUŞCÁ, muşc, vb. I. l. tranz. A apuca cu dinţii şi a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâşiind). ♢ expr. A şi muşca mâinile (sau degetele) = a) a se căi amarnic; b) a se înfuria. A şi muşca limba (sau buzele) = a şi ascunde un sentiment … Dicționar Român
nemomit — nemomít, ă, adj. (înv.) care nu poate fi amăgit, ispitit, înşelat. Trimis de blaurb, 01.08.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
păcat — PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala… … Dicționar Român
păzi — PĂZÍ, păzesc, vb. IV. 1. tranz. A fi însărcinat sau a şi propune să supravegheze ca ceva sau cineva să fie în siguranţă, să nu fugă, să nu dispară etc.; a străjui. ♢ expr. (fam.) Ce păzeşti (aici)? = ce urmăreşti? ce faci? cu ce ti pierzi timpul? … Dicționar Român
şarpe — ŞÁRPE, şerpi, s.m. (La pl.) Ordin de reptile (veninoase şi neveninoase) lipsite de membre, cu corpul cilindric, adaptate la târâre prin mişcări ondulatorii; (şi la sg.) reptilă din acest ordin. ♢ Şarpe de casă = specie de şarpe neveninos, lung de … Dicționar Român
