competent

competent
COMPETÉNT, -Ă, competenţi, -te, adj. 1. Care este bine informat într-un anumit domeniu; care este capabil, care este în măsură să judece un anumit lucru. 2. Care are atribuţia, căderea, autoritatea legală să facă ceva; îndreptăţit. [var.: (înv.) competínte adj.] – Din fr. compétent.
Trimis de LauraGellner, 29.07.2004. Sursa: DEX '98

Competent ≠ incompetent, necompetent
Trimis de siveco, 05.11.2007. Sursa: Antonime

COMPETÉNT adj. 1. bun, capabil, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. şi pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mândru, practic, practicos, practisit, putincios. (Un inginer competent.) 2. v. avizat. 3. v. chemat. 4. v. autorizat.
Trimis de siveco, 27.06.2008. Sursa: Sinonime

competént adj. m., pl. competénţi; f. sg. competéntă, pl. competénte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COMPETÉN//T competenttă (competentţi, competentte) 1) Care dispune de informaţie vastă; cu cunoştinţe profunde. 2) Care poate să se ocupe de o anumită problemă; în drept să studieze o afacere. Autoritate competenttă. Judecată competenttă. /<fr. compétent
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

COMPETÉNT, -Ă adj. 1. Care este bine informat, cu o părere bazată pe cunoaşterea lucrurilor; priceput. 2. Care are căderea, autoritatea legală de a face ceva. [var. competinte adj.invar. / < fr. compétent, cf. lat. competens].
Trimis de LauraGellner, 08.04.2006. Sursa: DN

COMPETÉNT, -Ă adj. 1. care este bine informat într-un domeniu; capabil, priceput. 2. care are căderea, autoritatea legală de a efectua ceva. (< fr. compétent, lat. competens)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?
Synonyms:
, , , / , , , , , / , , ,


Look at other dictionaries:

  • compétent — compétent, ente [ kɔ̃petɑ̃, ɑ̃t ] adj. • v. 1240 « approprié, suffisant »; lat. competens 1 ♦ (1480) Dr. Qui a droit de connaître d une matière, d une cause. ⇒ compétence. Le tribunal s est déclaré compétent pour juger cette cause. ⇒ connaître… …   Encyclopédie Universelle

  • competent — com·pe·tent / käm pə tənt/ adj 1: having or showing requisite or adequate ability or qualities a competent lawyer competent representation by counsel 2 a: free from addiction or mental defect that renders one incapable of taking care of oneself… …   Law dictionary

  • competent — com‧pe‧tent [ˈkɒmptənt ǁ ˈkɑːm ] adjective 1. having enough skill, knowledge, or ability to do something to a satisfactory standard: • The farm would have to be run by a competent manager. • You need someone who is both competent at finance and… …   Financial and business terms

  • compétent — compétent, ente (kon pé tan, tan t ) adj. 1°   Terme de droit. Qui a droit de connaître d une matière, d une cause. Le tribunal s est déclaré compétent. Le mariage doit être contracté devant l officier public compétent. •   Il est vrai qu ils… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • compétent — COMPÉTENT, ENTE. adj. (On prononce Compétant.) Qui appartient, qui est dû. En ce sens, c est un terme de Pratique, et qui n est guère d usage qu en cette phrase, Portion compétente. Le père a donné à chacun de ses enfans leur portion compétente.… …   Dictionnaire de l'Académie Française 1798

  • Competent — Com pe*tent (k[o^]m p[ e]*tent; 94), a. [F. comp[ e]tent, p. pr. of comp[ e]ter to be in the competency of, LL. competere to strive after together, to agree with; hence, to be fit. See {Compete}.] 1. Answering to all requirements; adequate;… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • competent — [käm′pətənt] adj. [ME < OFr < L competens, prp. of competere: see COMPETE] 1. well qualified; capable; fit [a competent doctor] 2. sufficient; adequate [a competent understanding of law] 3. permissible or properly belonging: with to 4. Law… …   English World dictionary

  • competent — late 14c., suitable, from O.Fr. competent sufficient, appropriate, suitable, from L. competentem (nom. competens), prp. of competere coincide, agree (see COMPETE (Cf. compete)). Meaning able, fit is from 1640s. Legal sense is late 15c …   Etymology dictionary

  • competent — ► ADJECTIVE 1) having the necessary skill or knowledge to do something successfully. 2) satisfactory or adequate, though not outstanding: she spoke quite competent French. 3) having legal authority to deal with a particular matter. DERIVATIVES… …   English terms dictionary

  • Compĕtent — (v. lat.), 1) schicklich, zulässig, befugt, rechtmäßig; 2) Mitbewerber …   Pierer's Universal-Lexikon

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”