- păzi
- PĂZÍ, păzesc, vb. IV. 1. tranz. A fi însărcinat sau a-şi propune să supravegheze ca ceva sau cineva să fie în siguranţă, să nu fugă, să nu dispară etc.; a străjui. ♢ expr. (fam.) Ce păzeşti (aici)? = ce urmăreşti? ce faci? cu ce-ti pierzi timpul? 2. tranz. şi refl. A (se) feri, a (se) apăra (de o primejdie). ♢ expr. (absol.) Doamne păzeşte! = a) Doamne fereşte! vai de mine!; b) nicidecum, cu nici un preţ, deloc. ♦ (La imperativ, uneori cu suprimarea pron. refl; pop. şi fam.) Dă-te la o parte! fereşte-te! ♢ expr. (refl.) Să te păzeşti, Pârleo! = bagă de seamă! ţine-te bine! (tranz.; fam.) A lua (pe cineva) la trei păzeşte = a lua la zor, a mustra (pe cineva). (fam.) A o lua la trei păzeşte = a fugi. 3. tranz. A avea grijă, a se ocupa (de cineva sau ceva); a îngriji, a supraveghea. ♢ expr. A-ţi păzi gura (sau limba) = a tăcea sau a vorbi cu prudenţă, a nu spune ceea ce nu trebuie. ♦ (pop.) A întreţine, a alimenta focul. 4. tranz. (înv. şi reg.) A pândi, a urmări momentul potrivit, sosirea sau trecerea cuiva. 5. tranz. (înv. şi pop.) A respecta, a îndeplini o poruncă, un angajament etc. ♢ expr. A-şi păzi treaba = a-şi vedea de treabă; a fi prudent, rezervat. A-şi păzi calea (sau drumul) = a-şi vedea de drum; a nu se lăsa ispitit de alte interese. A păzi drumul (sau drumurile) = a umbla haimana. 6. tranz. (înv.) A păstra, a menţine (în aceeaşi stare); a întreţine. [imper. sg. şi: (fam.) păzea] – Din sl. paziti.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PĂZÍ vb. 1. a străjui, a supraveghea, a veghea, (înv. şi pop.) a priveghea. (A păzi poarta cetăţii.) 2. a supraveghea, (înv. şi reg.) a griji, (reg.) a pândi. (A păzi oile.) 3. v. veghea. 4. v. apăra. 5. v. feri. 6. a evita, a se feri, a ocoli, (înv.) a se îndupleca. (Se păzi să facă un anumit lucru.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePĂZÍ vb. v. face, frecventa, găti, grăbi, iscodi, iuţi, îndeplini, menţine, observa, onora, păstra, pândi, pregăti, prepara, priveghea, respecta, spiona, ţine, urmări, zori.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepăzí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păzésc, imperf. 3 sg. păzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păzeáscă; imper. 2 sg. păzéşteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictrei-păzéşte s. n. invar.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PĂZ//Í păziésc tranz. 1) (persoane, lucruri, bunuri materiale etc.) A avea în pază; a lua sub ocrotire; a supraveghea; a veghea; a proteja; a ocroti; a apăra. 2) rar (reguli, norme, legi etc.) A traduce cu stricteţe în viaţă; a îndeplini întocmai; a respecta. 3) înv. (persoane) A urmări pe ascuns. 4) (persoane, lucruri) A apăra pe toate căile (punând la adăpost); a feri. ♢ Păzea! fereşte! dă-te la o parte. De-ar şti omul ce-ar păţi, dinainte s-ar păzi de-ar şti omul ce primejdie îl aşteaptă, s-ar feri la timp de ea. păzi ca lumina ochilor (sau ca ochii din cap) a păstra cu multă grijă, cu sfinţenie (ca pe un lucru sfânt). A lua la trei păzeşte a dojeni aspru; a lua la trei parale. /<sl. pazitiTrimis de siveco, 11.02.2008. Sursa: NODEXpăzí (păzésc, păzít), vb. – 1. A străjui, a observa. – 2. A face de gardă. – 3. A proteja, a apăra. Mr. păzire, megl. păzǫs. sl. paziti "a urmări atent" (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Miklosich, Lexicon, 551; Tiktin), cf. bg. pazja "a alimenta", slov. paziti "a avea grijă". – Der. pază, s.f. (gardă; supraveghere; protecţie); păzitor, s.m. (paznic, gardian, strajă); păzitură, s.f. (Trans., aliment, mîncare), pentru semantismul căruia cf. bg.; paznic, s.m. (gardă, strajă). – Din rom. provine bg. pazitor (Miklosich, Bulg., 130; Miklosich, Fremdw., 117).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
