luneca

luneca
LUNECÁ, lúnec, vb. I. 1. intranz. A-şi pierde echilibrul, călcând pe o suprafaţă lucioasă; p. ext. a cădea. 2. intranz. A se mişca, a se deplasa cu uşurinţă, lin, fără zgomot; a se strecura uşor. ♦ (Despre păsări) A zbura lin, cu uşurinţă. ♦ (Despre mâncăruri sau băuturi) A se deplasa uşor pe gât; a se înghiţi uşor, a aluneca. 3. refl. fig. (Înv) A se lăsa ispitit, a se amăgi, a se înşela; a greşi. – lat. lubricare.
Trimis de ana_zecheru, 17.03.2003. Sursa: DEX '98

LUNECÁ vb. v. aluneca.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

LUNECÁ vb. v. ademeni, amăgi, greşi, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, păcătui, prosti, purta, trişa.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

lunecá vb., ind. prez. 1 sg. lúnec, 3 sg. şi pl. lúnecă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A LUNECÁ lúnec intranz. 1) (despre corpuri) A se deplasa printr-o mişcare continuă (pe o suprafaţă netedă sau de-a lungul unui alt corp). 2) A se mişca lin şi fără zgomot. 3) (despre persoane) A-şi pierde echilibrul, călcând pe o suprafaţă lucioasă. 4) (despre mâncăruri sau băuturi) A trece uşor pe gât; a se înghiţi uşor. /<lat. lubricare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

lunecá (lúnec, lunecát), vb. – 1. A curge, a glisa. – 2. A se scurge, a scăpa. – 3. A greşi. – var. aluneca (cu der.). Mr. alunic, arunic, megl. lurec, luricari. lat. lūbrĭcāre (Philippide, Principii, 98; Puşcariu 997; Candrea-Dens., 1021; Pascu, I, 38; REW 5132); dar această ipoteză nu este sigură, deoarece nu s-a dat o explicaţie suficientă prezenţei lui n. Ipoteza lui Meyer, alb. St., IV, 36 (lat. *lūnĭcāre, de la lūna) nu apare mai convingătoare. – Der. lunecătură, s.f. (alunecare, derapare); alunecătoare, s.f. (piesă culisantă la tun); lunecos, adj. (care alunecă); lunecuş, s.n. (gheţuş).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • lunecos — LUNECÓS, OÁSĂ, lunecoşi, oase, adj. 1. Pe care se lunecă uşor; neted, lustruit. ♦ Care lunecă uşor. 2. fig. (Rar) Nestatornic. – Luneca + suf. os. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LUNECÓS adj. v. alunecos. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • lunecuş — LUNECÚŞ, lunecuşuri, s.n. 1. Loc (umed sau îngheţat) pe care se alunecă. ♦ Gheţuş. 2. Alunecare. – Luneca + suf. uş. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LUNECÚŞ s. v. gheţuş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  lunecúş s. n …   Dicționar Român

  • aluneca — ALUNECÁ, alúnec, vb. I. intranz. 1. A şi pierde echilibrul, călcând pe o suprafaţă lucioasă (şi a cădea, a se prăbuşi). 2. A se mişca lin, fără a întâmpina vreo rezistenţă; (despre două corpuri aflate în contact) a se deplasa unul faţă de… …   Dicționar Român

  • căruţ — CĂRÚŢ, căruţuri, s.n. 1. Diminutiv al lui car; cărucean. 2. Cărucior (2). 3. Cărucior (1). 4. Parte mobilă a unor maşini, care se mişcă pe rotiţe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcţii. – Car + suf. uţ. Trimis de valeriu, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • lunecare — LUNECÁRE, lunecări, s.f. Acţiunea de a luneca. – v. luneca. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LUNECÁRE s. v. alunecare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  lunecáre s. f., g. d. art. lunecării; …   Dicționar Român

  • scăpăta — SCĂPĂTÁ, scápăt, vb. I. intranz. 1. (pop.; despre Soare, Lună şi alţi aştri; la pers. 3) A coborî spre asfinţit; a apune, a asfinţi. ♦ A aluneca în jos, a cădea, a se cufunda. ♦ (Despre ochi, priviri) A luneca, a se abate de pe obiectul fixat… …   Dicționar Român

  • patină — PATÍNĂ1 s.f. 1. Strat subţire rezultat din oxidarea naturală sau artificială a bronzului. prin care acesta capătă la suprafaţă o pojghiţă de carbonat de cupru, de culoare verde. ♦ p. anal. Culoare caracteristică pe care o capătă, sub influenţa… …   Dicționar Român

  • prolabare — PROLABÁRE s.f. (med.) Deplasare în sus sau în jos a unui organ. [< lat. prolabi – a luneca în jos]. Trimis de LauraGellner, 05.08.2005. Sursa: DN  PROLABÁRE s. f. (med.) deplasare în sus sau în jos a unui organ. (după fr. prolabé, lat.… …   Dicționar Român

  • purta — PURTÁ, port, vb. I. 1. tranz. A lua, a ridica, a ţine pe cineva sau ceva în mână, în braţe etc. pentru a l transporta în altă parte; a duce. ♢ expr. A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăţa pe cineva. A purta (pe… …   Dicționar Român

  • păcătui — PĂCĂTUÍ, păcătuiesc, vb. IV. intranz. A comite un păcat (1); a greşi. – Păcat + suf. ui. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  PĂCĂTUÍ vb. a greşi, (înv. şi reg.) a scăpăta, a (se) sminti, (înv.) a se săblăzni, ( …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”