alunecos — ALUNECÓS, OÁSĂ, alunecoşi, oase, adj. Pe care se alunecă uşor. ♦ Care alunecă uşor. [var.: lunecós, oásă adj.] – Aluneca + suf. os. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ALUNECÓS adj. lunecos, (prin Transilv.) bălos. (Teren… … Dicționar Român
bălos — BĂLÓS, OÁSĂ, băloşi, oase, adj., s.m. 1. adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s a îngroşat (ca balele). 2. S. m. (iht.; reg.) Babuşcă. – Bale + suf. os. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BĂLÓS … Dicționar Român
jlip — jlip, jlípuri, s.n. (reg.) loc priporos şi lunecos, închis pe ambele părţi, prin mijlocul căruia li se dă drumul butucilor la vale. Trimis de blaurb, 27.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
lubrifia — LUBRIFIÁ, lubrifiez, vb. I. tranz. A introduce un lubrifiant între suprafeţele de contact ale unor corpuri solide care se freacă între ele; a unge. [pr.: fi a] – Din fr. lubrifier. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LUBRIFIÁ vb. v … Dicționar Român
luciu — LÚCIU, IE, (I) lucii, adj., (II) luciuri, s.n. I. adj. 1. (Despre obiecte) Care răsfrânge razele de lumină, care luceşte (1); lucitor, lucios. 2. Cu lustru1, lustruit; neted; p. ext. alunecos. ♢ expr. Sărăcie lucie = sărăcie mare; mizerie.… … Dicționar Român
luneca — LUNECÁ, lúnec, vb. I. 1. intranz. A şi pierde echilibrul, călcând pe o suprafaţă lucioasă; p. ext. a cădea. 2. intranz. A se mişca, a se deplasa cu uşurinţă, lin, fără zgomot; a se strecura uşor. ♦ (Despre păsări) A zbura lin, cu uşurinţă. ♦… … Dicționar Român
mâzgos — MÂZGÓS, OÁSĂ, mâzgoşi, oase, adj. 1. Noroios, cleios; lunecos. 2. (reg.; despre plante) Plin de sevă. – Mâzgă + suf. os. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 mâzgós adj. m., pl. mâzgóşi; f … Dicționar Român
mâzgă — MẤZGĂ s.f. 1. Noroi moale, lipicios şi alunecos. 2. Pojghiţă moale, cleioasă ori unsuroasă care se formează pe suprafaţa unor alimente sau pe pereţii vaselor în care au stat anumite alimente. 3. Strat de alge, de muşchi etc. care acoperă pietrele … Dicționar Român
smorchină — smórchină s.f. (reg.) pământ lunecos şi moale. Trimis de blaurb, 18.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
