păcătui

păcătui
PĂCĂTUÍ, păcătuiesc, vb. IV. intranz. A comite un păcat (1); a greşi. – Păcat + suf. -ui.
Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98

PĂCĂTUÍ vb. a greşi, (înv. şi reg.) a scăpăta, a (se) sminti, (înv.) a se săblăzni, (înv. fig.) a se luneca. (Am păcătui grav faţă de tine.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

păcătuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păcătuiésc, imperf. 3 sg. păcătuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păcătuiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PĂCĂTU//Í păcătuiiésc intranz. A comite un păcat; a greşi. /păcat + suf. păcătuiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • greşi — GREŞÍ, greşesc, vb. IV. 1. intranz. A comite o greşeală; p. ext. a se înşela. ♦ intranz. şi tranz. A nu nimeri ţinta, obiectivul ochit; a da greş. 2. tranz. A executa ceva greşit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ♢ expr.… …   Dicționar Român

  • păcătuire — PĂCĂTUÍRE, păcătuiri, s.f. Acţiunea de a păcătui şi rezultatul ei. – v. păcătui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  păcătuíre s. f., g. d. art. păcătuírii; pl. păcătuíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • cotolnici — cotolnicí, cotolnicésc, vb. IV (reg.) a cădea în păcate grele; a păcătui. Trimis de blaurb, 26.12.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • luneca — LUNECÁ, lúnec, vb. I. 1. intranz. A şi pierde echilibrul, călcând pe o suprafaţă lucioasă; p. ext. a cădea. 2. intranz. A se mişca, a se deplasa cu uşurinţă, lin, fără zgomot; a se strecura uşor. ♦ (Despre păsări) A zbura lin, cu uşurinţă. ♦… …   Dicționar Român

  • necurăţi — necurăţí, necurăţésc, vb. IV 1. (înv.) a se abate de la preceptele bisericii, a păcătui. 2. (refl.; reg.; despre copii) a şi face necesităţile (pe el); a se murdări. Trimis de blaurb, 28.07.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • nevolnicire — nevolnicí, nevolnicésc, vb. IV (înv.) 1. a asupri. 2. (refl.) a păcătui, a greşi (fără voie). Trimis de blaurb, 26.12.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • preafărădumnezei — preafărădumnezeí, preafărădumnezeiésc, vb. IV (înv.) a păcătui în mod grav faţă de prescripţiile religioase. Trimis de blaurb, 23.10.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • preagreşi — preagreşí, preagreşésc, vb. IV (înv.) a comite o greşeală gravă, a păcătui grav. Trimis de blaurb, 23.10.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • pristăpi — pristăpí, pristăpésc, vb. IV (înv.) a păcătui. Trimis de blaurb, 30.10.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • păcat — PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”