gureş — GÚREŞ, Ă, gureşi, e, adj. (Despre oameni) Guraliv; (despre păsări) care ciripeşte mult (şi vesel). – Gură + suf. eş. Trimis de gall, 27.01.2009. Sursa: DEX 98 GÚREŞ s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă lungă, vorbăreţ … Dicționar Român
dârdâi — DÂRDÂÍ , dấrdâi, vb. IV. intranz. 1. (Despre fiinţe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinţi) A clănţăni de frig, de frică 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni,… … Dicționar Român
farfara — FARFARÁ, farfarale, s.f. (fam. şi peior.) Flecar, palavragiu; persoană care duce vorba de colo colo, care deformează conţinutul spuselor cuiva şi le transmite astfel altora. – Din tc. farfara. Trimis de cornel, 06.05.2004. Sursa: DEX 98 FARFARÁ … Dicționar Român
flecar — FLECÁR, Ă, flecari, e, s.m. şi f. Persoană căreia îi place să vorbească multe, să spună fleacuri1; limbut, guraliv, palavragiu. – Fleac1 + suf. ar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Flecar ≠ morocănos, taciturn, tăcut, ursuz… … Dicționar Român
gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… … Dicționar Român
limbă — LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură şi care este pricipalul organ de percepere a gustului; serveşte la mestecarea şi înghiţirea alimentelor, iar pentru om este şi organul principal de vorbire. II. 1. Principalul mijloc … Dicționar Român
locvace — LOCVÁCE adj. invar. (livr.) Care vorbeşte mult; vorbăreţ, limbut, guraliv. – Din fr. loquace, lat. loquax, acis. Trimis de Iris, 20.05.2004. Sursa: DEX 98 Locvace ≠ taciturn Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime LOCVÁCE s … Dicționar Român
polilog — polilóg, ă, s.m. şi f. (înv.) om limbut, flecar, guraliv. Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DAR polilóg ( gă), adj. – Guraliv, limbut. ngr. πολύλογος (Gáldi 232). sec. XVIII, înv. – Der. poliloghie (var. polologhie) … Dicționar Român
verbos — VERBÓS, OÁSĂ adj. (Liv.) Vorbăreţ, guraliv, limbut. [cf. fr. verbeux, it. verboso, lat. verbosus]. Trimis de LauraGellner, 29.08.2004. Sursa: DN VERBÓS, OÁSĂ adj. vorbăreţ, guraliv, limbut. (< fr. verbeux, lat … Dicționar Român
bavard — bavárd adj. m., pl. bavárzi; f. sg. bavárdă, pl. bavárde Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic BAVÁRD, Ă adj. 1. vorbăreţ, guraliv, limbut. 2. incapabil de a păstra un secret; indiscret. (< fr … Dicționar Român
