dârdâi

DÂRDÂÍ , dấrdâi, vb. IV. intranz. 1. (Despre fiinţe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinţi) A clănţăni de frig, de frică 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [var.: (reg.) dârdăí vb. IV.] – Onomatopee.

Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX '98



DÂRDÂÍ vb. 1. v. tremura. 2. v. clănţăni. 3. v. cutre-mura.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



DÂRDÂÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



dârdâí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. dârdâi, 3 sg. şi pl. dârdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A DÂRDÂÍ dârdâi intranz. 1) A tremura de frig, de frică etc. 2) pop. A avea vibraţii (producând sunete). / Onomat.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



dîrdîí (-iésc, -ít), vb. – 1. A tremura. – 2. A vibra. – 3. A bombăni, a bodogăni. – 4. A pălăvrăgi, a bîrfi. – Mr. dărdărire, "a pălăvrăgi", megl. dărdăres "taifas". Creaţie expresivă, cf. bîr, şi armen. drduem "a scutura". Sensurile 2 şi 3 par a indica o influenţă a tc. dirdir "vorbăreţ, guraliv", cf. ngr. δyρδyρ "guraliv"; bg. durdorĭa "a pălăvrăgi" (› mr., megl.). – Der. dîrdală, s.m. (Mold., slobod la gură); dîrdîială, s.f. (tremur, tremurici); dîrdîiş, s.n. (pistă pentru sănii), cf. derdeluş. De la cuvîntul tc. semnalat pare a proveni dardăr, s.n. (joc de cărţi). Aceleiaşi rădăcini expresive îi aparţine dîrlîi, vb. (a fredona), cf. bg. dărlĭa se "a certa" (Candrea), cu der. dîrlui, s.n. (Trans., tub de fluier; corn din coajă de trestie); dîrlu, s.n. (băţ cu care se curăţă hornul); dîrloi, s.n. (Mold., flaut).

Trimis de blaurb, 02.08.2007. Sursa: DER