frămînta

frămînta
frămîntá (-t, -at), vb. – 1. A preface aluatul într-o masă omogenă. – 2. A amesteca. – 3. A bate, a lovi. – 4. A chinui, a munci. – Mr. frimintu, frimintare, megl. frimint. lat. fermentāre (Byhan 48; Meyer, alb. St., IV, 53; Giuglea, Dacor., III, 576; Rosetti, I, 167). Evoluţia semantică trebuie să se explice prin confuzia a două faze succesive în facerea pîinii, confuzie firească întrucît drojdia care produce dospirea se adaugă în timpul frămîntării. Puşcariu, ZRPh., XXXIII, 233; Puşcariu, Dacor., I, 415; Puşcariu 641; Candrea-Dens., 631; REW 3473; Capidan, Meglen., 130 şi DAR preferă să plece de la fragmentāre; însă această soluţie pare mai puţin probabilă, căci frămîntatul nu încearcă să "fragmenteze" sau să separe în particule, ci, dimpotrivă să lege şi să unească aceste particule într-o masă. Der. frămîntător, adj. (care frămîntă; neliniştitor); frămîntătură, s.f. (aluat; frămîntare).
Trimis de blaurb, 25.09.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • coc — COC1, coci, s.m. Bacterie sferică, izolată sau grupată împreună cu altele în formă de lanţ, de ciorchine etc. – Din fr. coccus. Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  COC2, cocuri, s.n. Pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit şi… …   Dicționar Român

  • frânge — FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. tranz. A rupe (în două) un obiect prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ♢ expr. A şi frânge gâtul = a) a muri într un accident; b) a şi compromite situaţia prin… …   Dicționar Român

  • cioşmoli — CIOŞMOLÍ, cioşmolesc, vb. IV. refl. (reg.; despre oameni) A se frământa, a se zvârcoli (în aşternut). ♦ A se codi, a ezita să facă ceva. [var.: cioşmălí vb. IV.] – et. nec. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  CIOŞMOLÍ vb. v …   Dicționar Român

  • covată — COVÁTĂ, coveţi, s.f. (reg.) 1. Albie (1). 2. Ladă de scânduri în care curge făina la moară în timpul măcinatului. 3. Vas în care se încarcă materialul dezagregat în unele mine metalifere. – Din tc. kovata, kuvata. Trimis de Marin, 24.04.2004.… …   Dicționar Român

  • molfăi — MOLFĂÍ, mólfăi, vb. IV. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură cu greutate (din cauza lipsei dinţilor); a clefăi, a morfoli; p. ext. a mânca încet, fără poftă. ♦ A roade în dinţi sau a învârti prin gură un lucru necomestibil. 2. fig. A rosti… …   Dicționar Român

  • reveni — REVENÍ1, pers 3 reveneşte, vb. IV. (reg.) 1. intranz. şi refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn. Trimis de romac, 17.11.2008. Sursa: DEX 98  REVENÍ2, revín, vb. IV. intr …   Dicționar Român

  • smâc — SMÂC1 interj. Cuvânt care exprimă ideea de mişcare precipitată. (onomat., cf. hâc, bâc, zvâc, zgâţ ) Trimis de tavi, 01.06.2004. Sursa: DER  SMÂC2 s.n. 1. Laţ. 2. Jucărie în formă de arc (1). (din smâc1; pentru sensul (1.) cf. zbilţ) Trimis de… …   Dicționar Român

  • talaz — TALÁZ, talazuri, s.n. Val mare stârnit de furtuni pe mări sau pe oceane; p. gener. val. – Din tc. talaz. Trimis de LauraGellner, 27.02.2008. Sursa: DEX 98  TALÁZ s. v. val. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  taláz s. n …   Dicționar Român

  • tic — TIC1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc., tic tac. – Onomatopee. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  TIC2, ticuri, s.n. Mişcare convulsivă, bruscă, spasmodică şi repetată,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”