- covată
- COVÁTĂ, coveţi, s.f. (reg.) 1. Albie (1). 2. Ladă de scânduri în care curge făina la moară în timpul măcinatului. 3. Vas în care se încarcă materialul dezagregat în unele mine metalifere. – Din tc. kovata, kuvata.Trimis de Marin, 24.04.2004. Sursa: DEX '98COVÁTĂ s. 1. v. albie. 2. v. copaie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecovátă s. f., g.-d. art. covéţii; pl. covéţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOV//ÁTĂ covatăéţi f. 1) reg. Vas lunguieţ de lemn folosit la plămăditul pâinii, spălatul rufelor etc.; albie; copaie. ♢ A băga pe cineva sub covată a-şi demonstra superioritatea asupra cuiva; a întrece net pe cineva. 2) Ladă de lemn în care curge făina la moară. /<turc. kovata, kuvataTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcovátă (covéţi), s.f. – 1. Albie, recipient unde se frămîntă aluatul. – 2. Ladă unde curge făina măcinată la moară. – 2. Glisieră, culisă la ferăstrăul mecanic. – Mr. cuvată, guvată. tc. kuvata, kaveta (Cihac, II, 568; Şeineanu, II, 146; Meyer 128; Lokotsch 1138; Philippide, II, 709; Pascu, I, 197), din ngr. γάβατα; cf. alb. govatë. – Der. covăţi, vb. (a scobi, a goli; a rotunji, a da forma concavă); covătos, adj. (concav); covăţitură, s.f. (umflătură); covătar, s.m. (dulgher care face coveţi).Trimis de blaurb, 19.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.