- albie
- ÁLBIE, albii, s.f. 1. Vas lunguieţ, făcut din lemn cioplit sau din doage asamblate; covată, copaie. ♢ expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de câini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rău (pe cineva). 2. Porţiune a unei văi, acoperită permanent sau temporar cu apă; matcă. – lat. alvea.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÁLBIE s. 1. copaie, covată, (pop.) postavă, (reg.) moldă, (Mold. şi Bucov.) balie, (Transilv.) spălător. (albie de rufe.) 2. curs, matcă, vad, (pop.) făgaş, pat, (înv. şi reg.) scursură, (reg.) vale, (înv.) scafă. (A trecut uşor albie râului.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeálbie s. f., art. álbia, g.-d. art. álbiei; pl. álbii, art. álbiile (sil. -bi-i-)Trimis de siveco, 21.02.2007. Sursa: Dicţionar ortograficÁLBI//E albiei f. 1) Vas lunguieţ, de lemn sau de metal, folosit la spălatul rufelor, scăldatul copiilor etc. 2) Făgaş al unei ape curgătoare; matcă. albiea unui râu. [ G.-D. albiei; Sil. -bi-e] /<lat. alveaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXálbie (álbii), s.f. – 1. Matcă a unui rîu. – 2. Covată, copaie, vas făcut dintr-un trunchi scobit. lat. alveus, pop. albea (Puşcariu 58; Candrea-Dens., 43; REW 320; DAR; Graur, BL, V, 87); cf. mil. albio, ven., tarent. albi, piem. arbi, fr. auge (it., sp., port. alveo sunt neol.). Rezultatul normal trebuia să fie *albiu, pe al cărui pl. albii s-a format din nou un s. albie (ca săbii-sabie); după DAR, forma de sing. se explică printr-un pl. n. *alvia. Pentru sensul 2, cf. glosa din CGL "alveus, lignum excavatum in quo lavantur infantes". -Der. albier, s.m. (persoană care face albii); albioară, s.f. (albiuţă), pe care Candrea-Dens., 44, îl pun inutil în legătură cu lat. alveola. Din rom. provine rut. alibijka (Candrea, Elemente, 404).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER!álbie (-bi-e) s.f., art. álbia (-bi-a), g.-d. art. álbiei; pl. álbii, art. álbiile (-bi-i-)Trimis de CristinaDianaN, 13.09.2008. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.