- cioşmoli
- CIOŞMOLÍ, cioşmolesc, vb. IV. refl. (reg.; despre oameni) A se frământa, a se zvârcoli (în aşternut). ♦ A se codi, a ezita să facă ceva. [var.: cioşmălí vb. IV.] – et. nec.Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX '98CIOŞMOLÍ vb. v. agita, codi, ezita, frământa, nelinişti, pregeta, şovăi, zbuciuma, zvârcoli.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecioşmolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cioşmolésc, imperf. 3 sg. cioşmoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cioşmoleáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SE CIOŞMOL//Í mă cioşmoliésc intranz. pop. 1) A se suci în toate părţile (de neastâmpăr); a nu sta locului; a se zvârcoli; a se frământa; a se agita. cioşmoli în pat. 2) A sta în cumpănă; a nu se putea hotărî; a şovăi; a se codi; a se foi; a pendula; a ezita; oscila. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcioşmolí, cioşmolésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se frământa, a se agita, a se zbuciuma, a se zvârcoli (în aşternut); (despre porci) a se tăvăli în noroi, a se înnămoli. 2. a se codi, a ezita (să facă ceva). 3. a mesteca ceva în gură, a molfăi. 4. a gusta de ici şi colo; a linchi.Trimis de blaurb, 11.04.2006. Sursa: DARcioşmolí (-ésc, -ít), vb. – 1. A face zgomot mîncînd. – 2. A se agita, a se frămînta. 3. A şovăi, a se codi. Creaţie expresivă (Graur, BL, IV, 9), cf. moşmoli.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.