- ezita
- EZITÁ , ezit, vb. I. intranz. şi tranz. A sta la îndoială în luarea unei hotărâri; a şovăi, a se codi, a pregeta. – Din fr. hésiter, lat. haesitare.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98EZITÁ vb. 1. a se codi, a pregeta, a şovăi, (înv. şi reg.) a se îndoi, (reg.) a se îngăima, a se nedumeri, a se tântăvi, (Mold.) a se cioşmoli, (prin Olt.) a se scârciumi, (înv.) a se cruţa, a lipsi, (fig.) a oscila, (înv. fig.) a se atârna, a se cumpăni, a se legăna. (A ezita să se ducă acolo.) 2. a aştepta, a şovăi. (N-a mai ezita o clipă şi ...)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeezitá vb., ind. prez. 1 sg. ezít, 3 sg. şi pl. ezítăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA EZITÁ ezít intranz. A nu se putea hotărî; a sta la îndoială; a oscila; a pendula; a balansa; a cumpăni; a şovăi. /<fr. hésiter, lat. haesitareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEZITÁ vb. I. intr., tr. A şovăi, a se îndoi. [P.i. ezit 3,6 -tă. / < fr. hésiter, cf. lat. haesitare – a fi încurcat].Trimis de LauraGellner, 18.06.2006. Sursa: DNezitá (ezitát, ezitát), vb. – A şovăi, a oscila. fr. hésiter. – Der. ezitant, adj., din fr. hésitant; ezitaţi(un)e, s.f., din fr. hésitation.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DEREZITÁ vb. intr., tr. a sta la îndoială, a şovăi, a se codi. (< fr. hésiter, lat. haesitare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.