pregetá — vb., ind. prez. 1 sg. préget, 3 sg. şi pl. prégetã; conj. prez. 3 sg. şi pl. prégete … Romanian orthography
ezita — EZITÁ , ezit, vb. I. intranz. şi tranz. A sta la îndoială în luarea unei hotărâri; a şovăi, a se codi, a pregeta. – Din fr. hésiter, lat. haesitare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EZITÁ vb. 1. a se codi, a pregeta, a şovăi,… … Dicționar Român
preget — PRÉGET s.n. (pop.) Lipsă de activitate; încetare, întrerupere a unei activităţi; răgaz, tihnă. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) preget = a) (care are loc) fără întrerupere; neîntrerupt, neobosit; b) (care are loc) neîntârziat, imediat, repede. – Din … Dicționar Român
pregetare — PREGETÁRE, pregetări, s.f. (pop.) Faptul de a pregeta; şovăire, ezitare; întârziere, zăbovire. – v. pregeta. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PREGETÁRE s. v. ezitare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime PREGETÁRE s. v … Dicționar Român
atârna — ATÂRNÁ, atấrn, vb. I. I. 1. intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. tranz. A agăţa, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. refl. A se agăţa de cineva sau ceva. II.… … Dicționar Român
cioşmoli — CIOŞMOLÍ, cioşmolesc, vb. IV. refl. (reg.; despre oameni) A se frământa, a se zvârcoli (în aşternut). ♦ A se codi, a ezita să facă ceva. [var.: cioşmălí vb. IV.] – et. nec. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 CIOŞMOLÍ vb. v … Dicționar Român
coadă — COADA HÂRŢULUI s. v. coada şoricelului. Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: Sinonime COADA IÉPEI s. v. barba ursului, coada calului. Trimis de siveco, 04.04.2008. Sursa: Sinonime COADA MÂŢEI s. v. papanaş. Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa … Dicționar Român
cruţa — CRUŢÁ, cruţ, vb. I. tranz. 1. A ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de ..., a avea milă. ♢ expr. A cruţa viaţa cuiva = a lăsa pe cineva în viaţă (după ce i fusese hotărâtă moartea). 2. A trata (pe cineva) cu înţelegere; a menaja. ♦ A păzi,… … Dicționar Român
cumpăni — CUMPĂNÍ, cumpănesc, vb. IV. 1. tranz. A cântări (cu cumpăna). ♦ A aprecia greutatea sau alte calităţi ale unui obiect. 2. tranz. A pune în stare de echilibru; a echilibra. 3. refl. şi tranz. A (se) clătina, a (se) legăna. 4. tranz. şi intranz.… … Dicționar Român
legăna — LEGĂNÁ, leágăn, vb. I. 1. tranz. A mişca lin într o parte şi în alta un copil (cu leagănul sau cu braţele) pentru a l adormi. ♦ refl. fig. A se lăsa purtat, amăgit de speranţe deşarte. 2. tranz. şi refl. A (se) mişca într o parte şi în alta; a… … Dicționar Român
