zbuciuma

zbuciuma
ZBUCIUMÁ, zbúcium, vb. I. 1. refl. A se frământa sufleteşte; a se chinui. 2. refl. şi tranz. A (se) mişca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violenţă. – Probabil din buciuma.
Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX '98

ZBUCIUMÁ, zbúcium, vb. I. zbuciuma (din smâc, prin intermediul evoluţiei: smăcina > *sbăcina > *sbucina şi încrucişare formală evidentă cu bucium1 [; sau din lat. bucināre; sau din bucium1, fără a-i putea însă explica semantismul] – din rom. provine ngr. μπουτσμω̃)
Trimis de tavi, 01.06.2004. Sursa: DER

A (se) zbuciuma ≠ a (se) calma
Trimis de siveco, 23.10.2008. Sursa: Antonime

A se zbuciuma ≠ a se calma, a se linişti
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ZBUCIUMÁ vb. 1. v. zvârcoli. 2. a se frământa, a se zbate, a se zvârcoli, (pop.) a se bate, (înv. şi reg.) a se ticăi. (S-a zbuciuma toată noaptea în aşternut.) 3. v. agita. 4. a se chinui, a se consuma, a se frământa, a se zbate, (reg.) a se marghioli, (Bucov.) a se frăsui, (fâg.) a se sfărâma. (Nu te mai zbuciuma atâta pentru toate!) 5. a se agita, a se frământa, a se nelinişti, a se zvârcoli, (Mold. şi Bucov.) a se cioşmoli. (Se zbuciuma în mod inutil.) 6. v. strădui.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

zbuciumá vb., ind. prez. 1 sg. zbúcium, 3 sg. şi pl. zbúciumă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ZBUCIUMÁ zbúcium tranz. (ape) A face să se zbuciume. Furtuna zbuciumă marea. /cf. a buciuma
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ZBUCIUMÁ mă zbúcium intranz. 1) A fi cuprins de zbucium; a se agita cu violenţă; a se zvârcoli; a se nelinişti; a se îngrijora; a se frământa; a se agita. 2) (despre ape) A se mişca în valuri mari; a se tulbura; a se agita. /cf. a buciuma
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • zbuciumá — vb., ind. prez. 1 sg. zbúcium, 3 sg. şi pl. zbúciumã …   Romanian orthography

  • agita — AGITÁ, agít, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) mişca repede încoace şi încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. ♦ tranz. A amesteca două sau mai multe substanţe prin clătinarea lor (într un vas). 2. refl. (fam.) A se manifesta prin… …   Dicționar Român

  • zvârcoli — ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. refl. 1. A se zbate, a face mişcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în aşternut) de pe o parte pe alta (de nelinişte); p. ext. a se învârti încoace şi încolo de neastâmpăr; a nu şi găsi locul. 2. fig. A se… …   Dicționar Român

  • zbate — ZBÁTE, zbat, vb. III. refl. 1. (Despre fiinţe) A face mişcări bruşte, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ♢ expr. A se zbate ca peştele pe uscat (sau ca musca în pânza… …   Dicționar Român

  • cioşmoli — CIOŞMOLÍ, cioşmolesc, vb. IV. refl. (reg.; despre oameni) A se frământa, a se zvârcoli (în aşternut). ♦ A se codi, a ezita să facă ceva. [var.: cioşmălí vb. IV.] – et. nec. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  CIOŞMOLÍ vb. v …   Dicționar Român

  • frământa — FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. tranz. A preface aluatul într o masă omogenă, apăsându l şi amestecându l. ♢ expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice şi repetate. ♦ A lovi îndelung şi repetat (cu pumnii sau… …   Dicționar Român

  • pârpăli — PÂRPĂLÍ, pârpălesc, vb. IV. I. 1. tranz. A frige un animal sau o bucată de carne la frigare, pe jeratic sau la para focului. ♦ A frige sau a încălzi ceva superficial, la repezeală. 2. refl. A se încălzi la dogoarea focului sau la soare. II. refl …   Dicționar Român

  • zbucium — ZBÚCIUM, (rar) zbuciume, s.n. 1. Stare de nelinişte sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr. 2. Mişcare grăbită, agitată şi zgomotoasă; agitaţie, tumult, învălmăşeală. – Din zbuciuma (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 01.03.2008.… …   Dicționar Român

  • zbuciumare — ZBUCIUMÁRE, zbuciumări, s.f. Faptul de a (se) zbuciuma; frământare, chin, necaz; agitaţie, alergătură; zvârcolire, zbatere. – v. zbuciuma. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ZBUCIUMÁRE s. 1. v. agitaţie. 2. v. zbucium. Trimis de… …   Dicționar Român

  • zbuciumător — ZBUCIUMĂTÓR, OÁRE, zbuciumători, oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. ător. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  zbuciumătór adj. m., pl. zbuciumătóri; f. sg. şi pl …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”