- frământa
- FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l şi amestecându-l. ♢ expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice şi repetate. ♦ A lovi îndelung şi repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. tranz. fig. A examina amănunţit şi în detaliu o idee, un plan, etc. ♦ Tranz şi refl. A-şi supune mintea le eforturi. ♦ tranz. şi refl. A (se) mişca puternic; a (se) agita. ♦ refl. (Despre fiinţe) A umbla încolo şi încoace; a (se) agita. ♦ refl. (Despre fiinţe) A umbla încolo şi încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ♢ expr. A-şi frământa mâinile = a manifesta o mare nelinişte, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – lat. fragmentare.Trimis de zaraza_joe, 19.01.2004. Sursa: DEX '98A se frământa ≠ a se liniştiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeFRĂMÂNTÁ vb. 1. a plămădi, (reg.) a zolga, a zoli, (înv.) a soage. (A frământa aluatul.) 2. a învârti, a răsuci, a suci. (frământa batista în mână.) 3. v. agita. 4. v. forfoti. 5. v. zbuciuma. 6. a se chinui, a se consuma, a se zbate, a se zbuciuma, (reg.) a se marghioli, (Bucov.) a se frăsui, (fig.) a se sfărâma. (Se frământa toată ziua să...) 7. v. zvârcoli. 8. v. strădui. 9. v. îngrijora. 10. v. chinui. 11. v. obseda.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefrământá vb., ind. prez. 1 sg. frământ, 3 sg. şi pl. frământăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA FRĂMÂNTÁ frământ tranz. 1) (aluat, lut etc.) A amesteca îndelung, apăsând (pentru a obţine o masă omogenă). 2) (mintea) A supune unui efort (pentru a rezolva o problemă grea). 3) fig. A supune unei acţiuni din afară, făcând să se amestece. 4) A face să se frământe. /<lat. fragmentareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE FRĂMÂNTÁ mă frământ intranz. 1) A se mişca încolo şi încoace (din neastâmpăr); a nu sta locului; a se zvârcoli; a se agita. 2) fig. A fi cuprins de nelinişte; a se îngrijora; a se agita; a se nelinişti. /<lat. fragmentareTrimis de siveco, 11.01.2009. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.