- tortura
- TORTURÁ, torturez, vb. I. tranz. A supune (pe cineva) la chinuri fizice violente; a schingiui; p. ext. a supune (pe cineva) la chinuri morale; a chinui. ♦ (Despre stări sufleteşti) A roade, a frământa, a obseda în mod dureros. ♦ fig. A forţa, a stâlci, a poci cuvintele, stilul, limba, versul etc. – Din fr. torturer.Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX '98TORTURÁ vb. 1. a canoni, a căzni, a chinui, a munci, schingiui, a trudi, (înv. şi reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strânge, (înv.) a străstui. (L-au tortura pentru a-şi mărturisi crima.) 2. v. obseda.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetorturá vb., ind. prez. 1 sg. torturéz, 3 sg. şi pl. tortureázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TORTUR//Á torturaéz tranz. 1) (fiinţe) A supune la torturi, la chinuri groaznice; a schingiui. 2) (despre gânduri, sentimente etc.) A urmări întruna în mod obsedant; a frământa; a chinui; a munci; a tiraniza. 3) rar (cuvinte, expresii etc.) A denatura, încălcând corectitudinea; a schingiui; a stâlci; a poci. tortura limba. /<fr. torturerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTORTURÁ vb. I. tr. A supune la torturi; a chinui, a schingiui. ♦ (fig.) A supune pe cineva la chinuri morale; a frământa, a nelinişti. ♦ (fig.) A forţa, a stâlci (limba, stilul etc.). [cf. fr. torturer, it. torturare].Trimis de LauraGellner, 09.06.2007. Sursa: DNTORTURÁ vb. tr. 1. a supune la torturi; a chinui, a schingiui. ♢ (fig.; despre stări sufleteşti) a obseda, a frământa mintea, a nelinişti. 2. (fig.) a forţa (sensul), a stâlci (limba, stilul etc.). (< fr. torturer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.