Dicționar Român. 2013.
frământa — FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. tranz. A preface aluatul într o masă omogenă, apăsându l şi amestecându l. ♢ expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice şi repetate. ♦ A lovi îndelung şi repetat (cu pumnii sau… … Dicționar Român
astâmpăr — ASTẤMPĂR s.n. sg. Odihnă, linişte, tihnă, pace. ♢ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [var.: (pop.) stấmpăr s.n.] – Din astâmpăra (derivat regresiv) … Dicționar Român
frământare — FRĂMÂNTÁRE, frământări, s.f. Acţiunea de a (se) frământa şi rezultatul ei; frământat1, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitaţie, tulburare (cauzate de mişcări sociale). 2. Nelinişte sufletească, zbucium, chin. – v. frământa. Trimis de… … Dicționar Român
