foarte

foarte
FOÁRTE adv. 1. (Ca determinativ pe lângă un adjectiv sau un adverb; ajută la formarea superlativului absolut) Foarte frumos. Foarte bine. ♢ (Aşezat după adjectiv, înv. şi arh.) Supărat foarte. ♢ (Ca determinativ pe lângă o locuţiune adjectivală sau adverbială) Foarte de dimineaţă. ♢ (Ca determinativ pe lângă un substantiv care exprimă o însuşire) E foarte copil pentru vârsta lui. 2. (pop.; ca determinativ pe lângă un verb şi aşezat înaintea lui) Mult, tare. Prăjiturile foarte îi plăceau. ♢ (În legătură cu "a mulţumi", azi mai ales ir.) Îţi foarte mulţumesc de aşa serviciu. ♢ (pop.; aşezat după verb) Se mânie foarte. ♢ (pop.; aşezat între auxiliar şi participiu) Băile de nămol mi-au foarte priit. – lat. forte.
Trimis de zaraza_joe, 09.11.2004. Sursa: DEX '98

FOÁRTE adv. 1. tare, (pop.) hăt. (foarte departe.) 2. extrem, tare, (prin Bucov.) prăci, (înv.) vârtos. (foarte de dimineaţă.) 3. deosebit, excepţional, extraordinar, extrem, grozav, minunat, neînchipuit, nemaiauzit, nemaipomenit, teribil. (foarte bun.) 4. tare. (E foarte bucuros.) 5. (înv. şi reg.) prea. (foarte bine!) 6. grav, greu, rău, serios, tare. (E foarte bolnav.)
Trimis de siveco, 20.12.2007. Sursa: Sinonime

foárte adv.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FOÁRTE adv. 1) (se foloseşte ca determinativ pe lângă un adjectiv sau un adverb) Tare. foarte bun. 2) (are funcţie de determinativ pe lângă o locuţiune adjectivală sau adverbială) Extrem de tare. /<lat. forte
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

foárte adv. – Determinativ pe lîngă un adjectv sau adverb care ajută la formarea superlativului absolut. – Istr. forte. lat. fŏrte "puternic, tare" (Puşcariu 634; Candrea-Dens., 626; REW 3458; DAR), cf. alb. fortë, it. forte, prov., fr. fort, sp. fuerte. Pentru semantism, cf. fr. fort, "foarte", şi folosirea rom. tare cu acelaşi sens. Der. neol. fort, s.n., din fr. fort; forţă, s.f., din fr. force, it. forza; (s)forţa, vb., din it. (s)forzare; fortăreaţă, s.f., din fr. forteresse; forte, adv., în muzică, din it. forte; fortifica, vb., din lat. fortificare; înforţa, vb. (vulgar, a forţa).
Trimis de blaurb, 04.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • extrem — EXTRÉM, Ă, extremi, e, adj., subst. I. adj. 1. Foarte mare, exagerat. ♢ loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. de , formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de …   Dicționar Român

  • prea — adv. 1. Mai mult decât (este necesar), din cale afară de..., peste măsură, extrem de..., foarte (mult). ♢ expr. Nu (sau nici) prea = nu chiar, nu tocmai, nu foarte; potrivit. A fi prea din cale afară (sau prea de tot) = a depăşi orice limită… …   Dicționar Român

  • drac — DRAC, draci, s.m. 1. Fiinţă imaginară, de sex masculin, întruchipare a spiritului rău; diavol, demon, satana, necuratul, aghiuţă. ♢ expr. A fi dracul gol (sau împieliţat) sau a fi drac împieliţat = a) a fi rău, afurisit; b) a fi isteţ, poznaş.… …   Dicționar Român

  • mânca — MÂNCÁ, mănấnc, vb. I. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură şi a l înghiţi; a folosi în alimentaţie, a consuma. ♢ expr. A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile… …   Dicționar Român

  • palmă — PÁLMĂ1, palme, s.f. 1. Partea dinăuntru a mâinii, de la încheietura cu antebraţul până la vârful degetelor. ♢ loc. adj. şi adv. Ca în palmă = a) cu suprafaţa netedă, plană; b) (care este) foarte bine; c) (care este) în cele mai mici amănunte. ♢… …   Dicționar Român

  • piatră — PIÁTRĂ, pietre, s.f. I. 1. (La sg.) Nume generic pentru orice rocă solidă, dură şi casantă răspândite la suprafaţa sau în interiorul pământului; (şi la pl.) fragment de dimensiuni şi de forme diferite dintr o astfel de rocă; p. ext. material… …   Dicționar Român

  • tare — TÁRE1 adv. 1. Foarte, mult, extrem. ♢ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului). Îţi voi rămânea tare recunoscător (ODOBESCU). 2. Cu forţă, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca «a vorbi», «a spune», «a cânta»… …   Dicționar Român

  • fin — FIN1, Ă, fini, e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic şi) delicat, plăcut la aspect, gingaş. ♦ (Despre ţesături) Foarte subţire (şi străveziu) 2. De (cea mai) bună calitate (în ce priveşte materialul şi execuţia). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur …   Dicționar Român

  • negru — NÉGRU, NEÁGRĂ, negri, e, adj., s.n., s.m. I. adj. 1. (Despre obiecte, fiinţe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai… …   Dicționar Român

  • pitic — PÍTIC1, pitice, adj. (În sintagma) Jocuri pitice = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia antică, în cinstea zeului Apolo. – Din fr. [jeux] pythiques. Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX 98  PITÍC2, Ă, pitici,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”