- prea
- PREA adv. 1. Mai mult decât (este necesar), din cale afară de..., peste măsură, extrem de..., foarte (mult). ♢ expr. Nu (sau nici) prea = nu chiar, nu tocmai, nu foarte; potrivit. A fi prea din cale-afară (sau prea de tot) = a depăşi orice limită admisă. A nu şti prea multe = a fi supărăcios, irascibil, a reacţiona impulsiv; a nu şti de glumă. (fam.) Asta e prea-prea = asta întrece măsura. Mult prea... = excesiv, exagerat. Nici prea-prea, nici foarte-foarte = aşa şi aşa, nici bine, nici rău; potrivit; mediocru. ♢ (Ajută la formarea superlativului absolut) Nu e nici prea mult, nici prea puţin. 2. Element de compunere care înseamnă "foarte", "peste măsură" şi care serveşte la formarea unor substantive, a unor adjective şi a unor verbe. – Din sl. prĕ.Trimis de oprocopiuc, 09.10.2008. Sursa: DEX '98PREA adv. 1. cam, exagerat, excesiv. (Rochie prea scurtă.) 2. tocmai. (Nici tocmai tânără, nici prea bătrână.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePREA adv. v. foarte.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprea adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficprea-preá adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPREA adv. Peste măsură (de mult, de tare etc.); extrem (de bine, de frumos etc.). ♢ A fi prea din cale-afară (sau prea de tot) a fi ieşit cu totul din comun. Nici prea-prea, nici foarte-foarte nici bine, nici rău; potrivit; aşa şi aşa. Se prea poate s-ar putea; este posibil. /<sl. prĕTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpreá adv. – 1. Foarte, excesiv. – 2. (Cu negaţie) Mult, suficient. – var. Mold. pre. lat. prae (Densusianu, Hlr., 176; Puşcariu 1370; Candrea-Dens., 1439; REW 6707). Der. din sl. prĕ "foarte" (Tiktin; Candrea; Scriban) nu se potriveşte semantic; totuşi sl. a produs în rom. pref. prea-, cu acelaşi sens din sl.: preacurat, foarte curat. În general, pref. prea- nu a fost productiv în rom., şi se foloseşte numai în der. artificiale, calchiate din sl. şi de uz exclusiv literar: preacîntat, adj. (lăudat), după sl. prĕpĕtŭ; preacovîrşi, vb. (a întrece), cf. sl. prĕvŭziti; preacuvios, adj. (foarte cuvios), după sl. prĕpodobinŭ; etc. Toate aceste cuvinte sînt înv. şi cultisme, fără circulaţie reală.Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.