- negru
- NÉGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s.n., s.m. I. adj. 1. (Despre obiecte, fiinţe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisă nuanţă. ♢ Pâine neagră = pâine mai închisă la culoare, făcută din făină integrală. Vin negru = vin de culoare roşu-închis. Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor şi convorbirile echipajului în vederea elucidării cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. Principiul cutiei negre = renunţare la cunoaşterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelaţiile între ieşiri şi intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului faţă de exterior. ♢ expr. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care aparţine rasei negride (negrid); p.ext. cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheş. ♦ (pop.) Murdar, nespălat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♢ Preţ negru = preţ de speculă; suprapreţ. Post negru = post foarte sever, fără nici o mâncare sau băutură. ♢ loc. adv. La negru = cu preţ de speculă. ♦ (Despre oameni) Livid, pământiu la faţă; fig. foarte supărat sau furios. ♦ fig. Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. ♢ expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva supărări, a-i amărî viaţa. 3. fig. Rău (la inimă), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; ruşinos, dezonorant. ♢ Magie neagră = magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvârşi fapte miraculoase invocând spiritele şi mai ales forţele demonice. II. 1. s.n. Culoarea unui corp care nu reflectă lumina; culoare neagră (I 1). ♢ expr. (A se îmbrăca) în negru = (a se îmbrăca) în haine de culoare neagră sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.). A face albul negru = a încerca să dovedeşti că un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ fig. Mâhnire, jale. ♢ expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. s.n. Materie colorantă de culoare neagră (I 1); vopsea neagră. ♢ Negru de fum = pulbere compusă din particule de carbon fin divizate, obţinută prin arderea cu cantităţi insuficiente de aer a unor hidrocarburi şi utilizată în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice şi a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilină = substanţă colorantă de culoare neagră (I 1), care se formează de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitică a anilinei. Negru animal = cărbune extras din substanţe organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de viţă de vie autohton, cu ciorchinii cilindrici bătuţi, cu bobul negru-violet, sferic şi brumat, cu pieliţa subţire. Negru-vârtos = soi de viţă de vie autohton, cu ciorchinii mărunţi, ramificaţi şi cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. s.m. Bărbat care aparţine rasei negre (I 1). ♦ (fam.) Persoană folosită (şi plătită) de cineva pentru a executa în numele acestuia, parţial sau total, şi într-un anonimat deplin, anumite lucrări (care cer o calificare superioară). 4. s.n. Murdărie, jeg. ♢ expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte puţin, (aproape) deloc. – lat. niger, -gra, -grum.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Negru ≠ alb, bălaiTrimis de siveco, 04.03.2007. Sursa: AntonimeGÂNDAC-NÉGRU s. v. mamornic.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeIARBĂ-NEÁGRĂ s. v. buberic, busuioc de câmp, busuioc-roşu, busuioc sălbatic, şopârlaiţă, şopârliţă, tătăneasă.Trimis de siveco, 12.10.2008. Sursa: SinonimeICRE NÉGRE s. pl. caviar.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeMAŢE-NÉGRE s. pl. v. scobar.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeNÉGRU adj. v. apăsător, deprimant, dezolant, sumbru.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeNÉGRU adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeNÉGRU adj., s. 1. adj. (pop.) păcuriu, (reg.) muriu, (înv.) ponegrit. (De culoare negru) 2. adj. lai. (Oaie, lână negru.) 3. s. negreală, negreaţă, (rar) negrime, (reg.) cerneală. (De un negru strălucitor.) 4. adj. înnegrit, (pop.) cernit. (Un obiect negru.) 5. adj. v. îndoliat. 6. s. (pop.) arap. (negru din Africa Centrală.) 7. adj. v. bronzat. 8. adj. v. întunecos. 9. adj. v. murdar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeNÉGRU s. v. beznă, întunecare, întunecime, întuneric, jeg, murdărie, necurăţenie, negură, obscuritate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePELINIŢĂ NEÁGRĂ s. v. pelinariţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePITULICE-NEÁGRĂ s. v. purceluşă neagră.Trimis de siveco, 02.04.2009. Sursa: SinonimeVÂNTUL NÉGRU s. v. austru.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeVULTUR NÉGRU s. v. vultur bărbos, zăgan.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimebúbă-neágră s. f. (sil. -gră), pl. búbe-négreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcápră-neágră (specie sălbatică) s. f., g.-d. art. cáprei-négre; pl. cápre-négreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficgândác-négru (specia) s. m. (sil. -gru)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmáţe-négre s. m. invar. (sil. -gre)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficneágră-moále s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficnégru adj. m., s. m. (sil. -gru), art. négrul, pl. négri, art. négrii; f. sg. neágră, pl. négreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficnégru s. n. (sil. -gru), art. négrulTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficnégru de fum s. n. + prep. + s. n. (sil. -gru)Trimis de siveco, 06.09.2008. Sursa: Dicţionar ortograficnégru-moále s. m. (sil. -gru)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficţap-négru (specia sălbatică) s. m. (sil. -gru), pl. ţapi-négriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNÉGRU1 n. 1) Culoare neagră; negreală. ♢ A aşterne negru pe alb a scrie. A deosebi albul de negru a deosebi binele de rău. A face albul negru şi negrul alb (sau a face din negru alb şi din alb negru) a prezenta lucrurile altfel decât sunt în realitate; a denatura; a falsifica. A vedea (sau a zugrăvi) totul (sau toate) în negru a considera lucrurile mai rele decât sunt în realitate; a fi pesimist. (Nici) cât (e) negru sub unghie foarte puţin. 2) Întuneric de nepătruns; întunecime; beznă. ♢ A i se face cuiva negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor a i se face cuiva rău din cauza unei dureri sau a unei emoţii negative puternice. 3): (A fi) în negru a fi îmbrăcat în veşminte de doliu; (a fi) îndoliat. 4) Preparat cosmetic (pentru gene, sprâncene etc.) de culoare neagră; rimel. /<lat. nigrumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNÉGR//U2 negrui m. Persoană care face parte din rasa ce se caracterizează prin culoarea foarte închisă a pielii. /<lat. nigrumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNÉGRU3 neágră (négri, négre) 1) Care este de culoarea cărbunelui, a smoalei, a funinginii etc. Ochi negri. ♢ Pâine neagră pâine de culoare închisă, făcută din făină integrală. Cafea neagră băutură de cafea, fără adaus de lapte. Pământ negru cernoziom. 2) (de-spre persoane) Care are părul, pielea, ochii de culoare închisă; brunet; oacheş; smolit; negricios. ♢ negru la faţă smead. 3) Care aparţine rasei de oameni, ce se caracterizează prin culoarea foarte închisă a pielii. ♢ Rasă neagră una dintre rasele umane, originară din Africa, caracterizată prin culoarea foarte întunecată a pielii şi prin părul creţ. 4) pop. Care este murdărit; plin de murdărie; murdar. Mâini negre. 5) Care este lipsit de lumina; întunecat; întunecos; obscur. Codru negru. 6) fig. Care are caracter negativ; rău. Zile negre. ♢ Mizerie (sau sărăcie) neagră sărăcie cumplită. Boală neagră epilepsie. Piaţă neagră loc clandestin, unde vânzarea şi cumpărarea este interzisă. A se face negru la faţă a se înfuria. A avea suflet negru (sau a fi negru la suflet) a fi foarte rău. /<lat. nigrumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXnegru, negri s.m. persoană folosită de cineva pentru a executa în numele acestuia, parţial sau total, şi într-un anonimat deplin, anumite lucruri care cer o calificare superioară (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, Bucureşti, 2006)Trimis de CristinaDianaN, 22.06.2007. Sursa: Neoficialnégru (neágră), adj. – 1. De culoarea funinginii. – 2. Brun, întunecat. – 3. Murdar. – 4. Nefast, funest. – 5. (s.m.) Arap, negroid. – Mr. negru, negur, megl., istr. negru. lat. nĭgrum (Puşcariu 1167; Candrea-Dens., 1219; REW 5917); cf. it. nero, prov. negro, fr. noir, sp., port. negro. – Der. negreală, s.f. (calitatea de negru; vopsea neagră; nuanţă de negru; Mold., Trans., cerneală); negreaţă, s.f. (negriciune), pe care Puşcariu 1166 şi REW 5919 îl trimit la lat. nĭgritia; negri (var. înegri), vb. (a da culoare neagră; a întuneca; a detracta); negricios, adj. (aproape negru; brunet); negriciune, s.f. (negreaţă); negrilică (var. negruşcă), s.f. (chica-voinicului, Nigella arvensis), pentru sufix, cf. arăpuşcă, femeiuşcă, muieruşcă (după Puşcariu, Dacor., VII, 468, negruşcă ar indica o încrucişare cu cernuşcă); negroaică, s.f. (femeie neagră); negrioară, s.f. (brună); negriu, adj. (aproape negru); negritură, s.f. (îmbrăcăminte murdară); ponegri, vb. (a denigra), încrucişare a lui înegri cu sl. počruniti (Titin); ponegreală, s.f. (denigrare); ponegritor, adj. (denigrator). – Din rom. provin mag. nyégra "oaie neagră" (Edelspacher 20), ngr. νιάγϰρον "berbec negru" (Murnu, Lehnwörter, 37).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.