desăvârşire

desăvârşire
DESĂVÂRŞÍRE, desăvârşiri, s.f. Acţiunea de a (se) desăvârşi şi rezultatul ei. ♢ loc. adv. Cu desăvârşire = cu totul, în întregime, pe deplin; absolut. – v. desăvârşi.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Desăvârşire ≠ nedesăvârşire
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DESĂVÂRŞÍRE s. 1. v. perfecţionare. 2. deplinătate, plenitudine, plinătate, (înv.) plinăciune, plineală. (Sentiment de desăvârşire.) 3. v. perfecţiune. 4. v. sublim. 5. perfecţiune, puritate. (desăvârşire liniilor ei.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

desăvârşíre s. f., g.-d. art. desăvârşírii; pl. desăvârşíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • sublim — SUBLÍM, Ă, sublimi, e, adj., s.n. 1. adj. Care se ridică sau se află la o mare înălţime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai înalt grad de desăvârşire, de frumuseţe; măreţ, superb, înălţător, minunat. Sublima Poartă …   Dicționar Român

  • perfecţiune — PERFECŢIÚNE, perfecţiuni, s.f. Însuşirea de a fi perfect, starea a ceea ce este perfect; desăvârşire. ♢ loc. adv. La perfecţie = în mod desăvârşit, perfect. ♦ (concr.) Lucru sau fiinţă perfectă, desăvârşită. [pr.: ţi u , – var.: perfécţie s.f.] – …   Dicționar Român

  • absolut — absolút, ă I. adj. 1. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat. 2. total, complet, desăvârşit. ♢ adevăr absolut = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare absolută = deplasarea unui corp faţă de un sistem… …   Dicționar Român

  • complet — COMPLÉT1, completuri, s.n. (Franţuzism ieşit din uz) Bal popular; local de dans (în cartierele periferice ale unui oraş). – Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie populară, cu complet2). Trimis de cata, 09.10.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • sublimitate — SUBLIMITÁTE, sublimităţi, s.f. (Rar) însuşire a ceea ce este sublim; perfecţiune, desăvârşire. – Din fr. sublimité. Trimis de IoanSoleriu, 27.07.2004. Sursa: DEX 98  SUBLIMITÁTE s. v. desăvârşire, perfecţiune. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • completamente — COMPLETAMÉNTE adv. (livr.) În mod complet2, cu desăvârşire. [var.: complectaménte adv.] – Din it. completamente, fr. complètement. Trimis de LauraGellner, 29.07.2004. Sursa: DEX 98  COMPLETAMÉNTE adv …   Dicționar Român

  • plenitudine — PLENITÚDINE s.f. Dezvoltare completă, integrală; deplinătate, totalitate; p. ext. desăvârşire. ♢ Plenitudine vocalică = perceptibilitate sau audibilitate a unei vocale, putere sonoră a unei vocale. – Din fr. plénitude, lat. plenitudo, inis.… …   Dicționar Român

  • tot — TOT, TOÁTĂ, toţi, toate, adj. nehot., pron. nehot., adv., s.n. I. adj. nehot. 1. (La sg.) Întreg; integral, complet; din care nu lipseşte nimeni sau nimic; cât există, cât este, cât are; cât e de mare, cât se întinde, cât cuprinde; cât durează,… …   Dicționar Român

  • diametral — DIAMETRÁL, Ă, diametrali, e, adj. Care aparţine diametrului, privitor la diametru; care trece prin centrul unui cerc. ♢ Plan diametral = plan care trece prin centrul unei sfere, al unui elipsoid etc. ♦ (Adverbial) Diametral opus = cu desăvârşire… …   Dicționar Român

  • funciarmente — FUNCIARMÉNTE adv. (Rar) În mod funciar. [pr.: ci ar] – Din fr. foncierement (după funciar). Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FUNCIARMÉNTE adv. Cu desăvârşire, în mod absolut complet; esenţialmente. [pron. ci ar . / cf. it.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”