desãvârşí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desãvârşésc, imperf. 3 sg. desãvârşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. desãvârşeáscã … Romanian orthography
realiza — REALIZÁ, realizez, vb. I. tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. spec. A crea, a plăsmui o operă de artă. ♦ refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin,… … Dicționar Român
desăvârşit — DESĂVÂRŞÍT, Ă, desăvârşiţi, te, adj. (Adesea adverbial) 1. Perfect. 2. (Despre fapte, stări, procese etc.) Deplin, complet, absolut. – De4 + săvârşit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Desăvârşit ≠ imperfect, nedesăvârşit Trimis … Dicționar Român
perfecţiona — PERFECŢIONÁ, perfecţionez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) îmbunătăţi calitativ, ♦ A face să acumuleze sau a acumula (prin studii sistematice) cunoştinţe temeinice (şi noi) într un anumit domeniu. [pr.: ţi o ] – Din fr. perfectionner. Trimis de ana … Dicționar Român
desăvârşire — DESĂVÂRŞÍRE, desăvârşiri, s.f. Acţiunea de a (se) desăvârşi şi rezultatul ei. ♢ loc. adv. Cu desăvârşire = cu totul, în întregime, pe deplin; absolut. – v. desăvârşi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Desăvârşire ≠ nedesăvârşire … Dicționar Român
împlini — ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. tranz. A atinge vârsta de... 2. refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noţiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită,… … Dicționar Român
perfecta — PERFECTÁ, perfectez, vb. I. tranz. A duce la bun sfârşit, a desăvârşi, a definitiva, a încheia (un acord, o tranzacţie etc.). – Din perfect. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PERFECTÁ vb. a încheia. (A perfecta un acord.) Trimis… … Dicționar Român
perfectibil — PERFECTÍBIL, Ă, perfectibili, e, adj. Care poate fi desăvârşit, perfecţionat. – Din fr. perfectible. Trimis de ana zecheru, 28.05.2007. Sursa: DEX 98 Perfectibil ≠ imperfectibil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime perfectíbil adj. m … Dicționar Român
sfârşi — SFÂRŞÍ, sfârşesc, vb. IV. 1. tranz. A duce la capăt un lucru, o activitate; a termina, a isprăvi; a pune capăt la ceva, a încheia, a înceta. ♢ loc. adv. Pe sfârşite = aproape gata, pe terminate. ♢ expr. (intranz.) A sfârşi cu ceva = a nu se mai… … Dicționar Român
termina — TERMINÁ, términ, vb. I. 1. tranz. A duce o acţiune până la capăt; a isprăvi, a sfârşi. ♢ loc. adv. Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfârşite. 2. refl. A lua sfârşit, a se încheia. ♦ A avea o terminaţie, a se sfârşi în... Cuvântul masă… … Dicționar Român
