- plenitudine
- PLENITÚDINE s.f. Dezvoltare completă, integrală; deplinătate, totalitate; p. ext. desăvârşire. ♢ Plenitudine vocalică = perceptibilitate sau audibilitate a unei vocale, putere sonoră a unei vocale. – Din fr. plénitude, lat. plenitudo, -inis.Trimis de oprocopiuc, 23.03.2004. Sursa: DEX '98PLENITÚDINE s. 1. v. deplinătate. 2. v. desăvârşire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeplenitúdine s. f., g.-d. art. plenitúdiniiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLENITÚDINE f. Caracter deplin; plinătate; deplinătate. /<fr. plénitude, lat. plenitudo, plenitudineinisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLENITÚDINE s.f. Dezvoltare completă; deplinătate, totalitate. [cf. it. plenitudine, fr. plénitude, lat. plenitudo].Trimis de LauraGellner, 07.02.2007. Sursa: DNPLENITÚDINE s. f. însuşire, stare a ceea ce este deplin; deplinătate, desăvârşire, totalitate. (< fr. plénitude, lat. plenitudo)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.