destóinic — adj. m.(sil. stoi ), pl. destóinici; f. sg. destóinicã, pl. destóinice … Romanian orthography
demn — DEMN, Ă, demni, e, adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. (Despre oameni sau purtarea lor) Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. Formaţie savantă din lat. dignus (modificat după lemn < lignum, semn < signum, etc.).… … Dicționar Român
destoinicie — DESTOINICÍE s.f. Însuşirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusinţă. – Destoinic + suf. ie. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESTOINICÍE s. 1. v. capacitate. 2. v. îndemânare. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
practic — PRÁCTIC, Ă, practici, ce, adj. 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică şi se poate aplica în viaţă; care se bazează pe practică; concret, real. ♦ Care corespunde necesităţilor de fiecare zi;… … Dicționar Român
capabil — CAPÁBIL, Ă, capabili, e, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. de ) Care este în stare, care are posibilitatea de a săvârşi ceva; apt pentru ceva. ♦ înzestrat, valoros, destoinic. – Din fr. capable, lat. capabilis. Trimis de valeriu, 11 … Dicționar Român
capacitate — CAPACITÁTE, capacităţi, s.f. 1. Volum al unui recipient. 2. Însuşirea de a fi încăpător; mărime care reprezintă cantitatea maximă de materii sau de energie pe care o poate acumula un corp, un sistem etc. ♢ Măsuri de capacitate = măsuri cu care se … Dicționar Român
harnic — HÁRNIC, Ă, harnici, ce, adj. Care munceşte mult şi cu râvnă, care lucrează iute şi cu spor; vrednic, muncitor, activ, sârguincios, sârguitor. ♦ (pop.) Capabil, destoinic. – Din sl. *harĩnŭ. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Harnic ≠… … Dicționar Român
vrednic — VRÉDNIC, Ă, vrednici, ce, adj. 1. Harnic, iute, cu rost la treabă. ♦ Capabil, destoinic. 2. Demn de..., care merită să..., căruia i se cuvine pe drept ceva. ♢ expr. (reg.) A fi vrednic = a valora, a preţui. ♦ (Urmat de un conjunctiv sau un… … Dicționar Român
cercat — CERCÁT, Ă, cercaţi, te, adj. (pop.; despre oameni) 1. Încercat, trecut prin greutăţi. 2. Experimentat, priceput. – v. cerca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CERCÁT adj. v. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat,… … Dicționar Român
competent — COMPETÉNT, Ă, competenţi, te, adj. 1. Care este bine informat într un anumit domeniu; care este capabil, care este în măsură să judece un anumit lucru. 2. Care are atribuţia, căderea, autoritatea legală să facă ceva; îndreptăţit. [var.: (înv.)… … Dicționar Român
