practic

PRÁCTIC, -Ă, practici, -ce, adj. 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică şi se poate aplica în viaţă; care se bazează pe practică; concret, real. ♦ Care corespunde necesităţilor de fiecare zi; care este uşor de întrebuinţat, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care ştie să se orienteze în viaţa de toate zilele, care ştie să aplice cunoştinţele la viaţa de toate zilele, care are simţul realităţii; p. ext. îndemânatic, destoinic, priceput. – Din fr. pratique, lat. practicus.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



PRÁCTIC adj. 1. v. eficace. 2. comod, lesnicios. (O soluţie practic.) 3. pozitiv, realist. (Un spirit practic.) 4. pragmatic, utilitar, utilitarist. (O concepţie practic.) 5. aplicat. (Învăţământ practic.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



PRÁCTIC adj. v. abil, bun, capabil, competent, destoinic, deştept, dibaci, dotat, experimentat, ingenios, iscusit, isteţ, încercat, îndemânatic, înzestrat, meşter, practician, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic.

Trimis de siveco, 02.02.2008. Sursa: Sinonime



práctic adj. m., pl. práctici; f. sg. práctică, pl. práctice

Trimis de siveco, 08.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



PRÁCTI//C practiccă (practicci, practicce) (în opoziţie cu teoretic) 1) Care ţine de practică; propriu practicii. Activitate practiccă. 2) Care este bine adaptat pentru a fi folosit într-un anumit scop; care poate fi folosit sau mânuit cu uşurinţă; comod. 3) (despre persoane) Care se orientează cu abilitate în viaţa cotidiană; care află aplicare oricăror lucruri sau situaţii; priceput. Femeie practiccă. /<fr. pratique, lat. practicus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PRÁCTIC, -Ă adj. 1. Referitor la practică. ♦ Care tinde către o acţiune, către o realizare; care realizează, dă rezultate concrete; util. ♦ Comod, folositor; ingenios. 2. Cu spirit de acţiune; îndemânatic, destoinic. [cf. fr. pratique, germ. praktisch < lat. practicus].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



PRÁCTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la practică. ♢ care tinde către o acţiune, către o realizare; care realizează ceva, dă rezultate concrete; util. ♢ comod, folositor; ingenios. 2. (despre oameni) cu spirit de acţiune; îndemânatic, destoinic. II. s. f. 1. activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condiţiilor necesare existenţei şi dezvoltării societăţii, în primul rând procesul producţiei materiale. ♢ aplicare a cunoştinţelor teoretice; (p. ext.) experienţă, rutină. ♢ stagiu pe care îl face un student sau un elev într-o întreprindere. 2. ansamblu de metode şi de procedee aplicate şi verificate efectiv. 3. exercitare a unei profesiuni; profesare. 4. (pl.) ceremonie, manifestare exterioară specifică unui cult, unei credinţe etc. (< lat. practicus, gr. praktikos, germ. praktisch, după fr. pratique, germ. Praktik, gr. praktike)

Trimis de raduborza, 13.10.2008. Sursa: MDN



práctic (práctică), adj. – Util, priceput, versat. lat. praticus (sec. XIX). – Der. practică, s.f., din fr. pratique, şi mai înainte (sec. XVIII) din ngr. πραϰτϰά (Gáldi 234); nepractic, adj. (puţin practic, impracticabil); practicabil, adj., din fr. praticable; impracticabil, adj. (impracticabil); practica, vb., din fr. pratiquer; practicant, adj. şi s.m., din fr. pratiquant şi ca s. din germ. Prakticant; practician, s.m., din fr. praticien; practicos, adj. (expert, experimentat), din ngr. πραϰτϰός, sec. XIX, înv. cf. praxis.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER