- practica
- PRACTICÁ, práctic, vb. I. tranz. l, A exercita o meserie, o profesiune; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuinţa. Practică virtutea. ♢ refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaura într-un perete. – Din fr. pratiquer (după practică).Trimis de ana_zecheru, 05.04.2004. Sursa: DEX '98PRACTICÁ vb. 1. v. profesa. 2. v. cultiva. 3. v. juca. 4. a (se) folosi, a (se) întrebuinţa, a (se) utiliza. (Un obicei care se practica de mult timp.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePRACTICÁ vb. v. aplica, folosi, întrebuinţa, utiliza.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepracticá vb., ind. prez. 1 sg. práctic, 3 sg. şi pl. prácticăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PRACTICÁ práctic tranz. 1) (meserii, ocupaţii, activităţi etc.) A pune în aplicare în mod sistematic; a profesa; a exercita. practica ingineria. practica sportul. practica un mod de viaţă sănătos. 2) rar A pune în practică; a folosi; a întrebuinţa; a utiliza; a uzita. /<fr. pratiquerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpracticá, practicále, s.f. (înv.) 1. proces-verbal. 2. permisiune de trafic dată unui vapor; autorizaţie de a face negoţ.Trimis de blaurb, 19.10.2006. Sursa: DARPRACTICÁ vb. I. tr. A pune în practică. ♦ A profesa, a exercita o meserie, un sport etc. [P.i. práctic. / cf. fr. pratiquer, germ. praktizieren].Trimis de LauraGellner, 11.02.2007. Sursa: DNPRACTICÁ vb. tr. a pune în practică. ♢ a profesa, a exercita o meserie, un sport etc. (după fr. pratiquer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.