practică

practică
PRÁCTICĂ, practici, s.f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutină. 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condiţiilor necesare existenţei societăţii, în primul rând spre producerea şi crearea bunurilor materiale şi a valorilor culturale; metodă, procedeu aplicat şi verificat efectiv. ♢ loc. adv. În practică = în mod concret, în realitate. ♢ expr. A pune în practică = a aplica. 3. Exercitare a unei profesiuni, a unei discipline, profesare a unei ştiinţe, a unei arte. 4. Aplicare şi verificare efectivă a cunoştinţelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. Practică pedagogică. ♦ Stagiu de perfecţionare sau de dobândire a unor cunoştinţe practice pe care-l face, într-o fabrică, într-o întreprindere etc., un student sau un elev. Practică de producţie. 5. (Mai ales la pl.) Ceremonie, manifestare exterioară de cult. – Din germ. Praktik, fr. pratique.
Trimis de ana_zecheru, 05.04.2004. Sursa: DEX '98

PRÁCTICĂ s. 1. v. aplicare. 2. v. procedură. 3. exerciţiu, (rar) deprindere. (Are multă practică în acest domeniu.) 4. v. experienţă. 5. v. datină.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PRÁCTICĂ s. v. abilitate, capacitate, competenţă, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusinţă, isteţie, isteţime, îndemânare, pregătire, pricepere, seriozitate, ştiintă, talent, uşurinţă, valoare, vrednicie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

práctică s. f., g.-d. art. prácticii; pl. práctici
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PRÁCTI//CĂ practicăci f. 1) Activitate volitivă care vizează un rezultat concret; acţiune de transformare a lumii. 2) Mod concret de exercitare a unei activităţi. practicăca vieţii. 3) Ansamblu de metode şi procedee aplicate în anumite condiţii concrete. 4) Ansamblu de deprinderi concrete dobândite în procesul exercitării unei profesii sau specialităţi; experienţă. 5) Proces de aplicare şi de verificare într-un domeniu de activitate a cunoştinţelor teoretice acumulate prin studiu. [G.-D. practicii] /<germ. Praktik, fr. pratique
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PRÁCTICĂ s.f. 1. Activitatea oamenilor îndreptată spre crearea condiţiilor necesare existenţei şi dezvoltării societăţii, în primul rând procesul producţiei materiale. ♦ Aplicare şi verificare pe teren a cunoştinţelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. 2. Ansamblu de metode şi de procedee aplicate şi verificate efectiv. 3. Experienţă, rutină. 4. Exercitarea unei profesiuni; profesare. [pl. -ci. / cf. germ. Praktik, fr. pratique < lat. practicus, gr. praktikos].
Trimis de LauraGellner, 11.02.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • practica — PRACTICÁ, práctic, vb. I. tranz. l, A exercita o meserie, o profesiune; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuinţa. Practică virtutea. ♢ refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a… …   Dicționar Român

  • práctica — ejercicio del arte de la medicina conforme a sus reglas. Experiencia adquirida por la repetición de actos diagnósticos o terapeúticos. Ejercicio realizado por un alumno bajo la supervisión de un monitor experimentado Diccionario ilustrado de… …   Diccionario médico

  • práctica — f. ☛ V. práctico …   Diccionario de la lengua española

  • práctica — (Del lat. practice < gr. praktike, ciencia práctica.) ► sustantivo femenino 1 Realización o ejercicio de una profesión u otra actividad de manera habitual y continuada: ■ se dedica desde hace años a la práctica de la medicina; la práctica del… …   Enciclopedia Universal

  • práctica — s f 1 Ejercicio de una capacidad, habilidad, conocimiento o arte: la práctica del discurso, la práctica de un deporte, la práctica de la medicina, la práctica de la danza 2 Habilidad adquirida por ese ejercicio: tener práctica, la práctica de un… …   Español en México

  • Practica — 1. Practica est multiplex, de Buer sat im Rauh, däu kreg he sick en Worm iut Mäs und banden sik in de Schauh. (Sauerland.) 2. Practica est multiplex, sach de Bur, doa trock he sick n Wurm ut dem Aese un bannt der den Schau dermet tau. (Grafschaft …   Deutsches Sprichwörter-Lexikon

  • práctica — sustantivo femenino 1) praxis. ≠ teoría. 2) habilidad, destreza, pericia, experiencia. ≠ inexperiencia, inhabilidad. Por ejemplo: la práctica se adquiere con los años; se necesita una persona con más prácti …   Diccionario de sinónimos y antónimos

  • práctica — {{＃}}{{LM P31288}}{{〓}} {{SynP32042}} {{［}}práctica{{］}} ‹prác·ti·ca› {{《}}▍ s.f.{{》}} Véase {{P31293}}{{上}}práctico, práctica{{下}}. {{＃}}{{LM SynP32042}}{{〓}} {{CLAVE P31288}}{{＼}}{{CLAVE}}{{／}}{{＼}}SINÓNIMOS Y ANTÓNIMOS:{{／}} {{［}}práctica{{］}} …   Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos

  • práctica — (f) (Básico) realización de algo según unas reglas determinadas Ejemplos: El médico me recomendó la práctica de un deporte para disminuir el peso. Conoce muy bien la gramática del italiano pero le falta la práctica …   Español Extremo Basic and Intermediate

  • practicá — vb., ind. prez. 1 sg. práctic, 3 sg. şi pl. prácticã …   Romanian orthography

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”