vrédnic — adj. m., pl. vrédnici; f. sg. vrédnicã, pl. vrédnice … Romanian orthography
demn — DEMN, Ă, demni, e, adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. (Despre oameni sau purtarea lor) Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. Formaţie savantă din lat. dignus (modificat după lemn < lignum, semn < signum, etc.).… … Dicționar Român
vrednicie — VREDNICÍE, vrednicii, s.f. 1. Calitatea de a fi vrednic; hărnicie, îndemânare; capacitate, pricepere. 2. Faptă de merit, acţiune demnă de răsplată. ♦ Vitejie. 3. Cinste. ♦ (înv. şi arh.) Demnitate. – Vrednic + suf. ie. Trimis de ana zecheru,… … Dicționar Român
admirabil — ADMIRÁBIL, Ă, admirabili, le, adj. Vrednic de a fi admirat; minunat, încântător, excelent. – Din lat. admirabilis, fr. admirabile. Trimis de ana zecheru, 12.08.2002. Sursa: DEX 98 ADMIRÁBIL adj. deosebit, excelent, încântător, remarcabil. (Un… … Dicționar Român
deplorabil — DEPLORÁBIL, Ă, deplorabili, e, adj. Vrednic de plâns, de compătimit; care produce o impresie penibilă; jalnic, lamentabil. – Din fr. déplorable. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEPLORÁBIL adj. jalnic, lamentabil, mizerabil, nenorocit … Dicționar Român
destoinic — DESTÓINIC, Ă, destoinici, ce, adj. (Despre oameni şi acţiunile lor). 1. Vrednic, merituos. ♦ Isteţ, îndemânatic. 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv) Capabil; p. ext. în măsură (să facă ceva); competent. – cf. sl. d o s t o i n ŭ … Dicționar Român
harnic — HÁRNIC, Ă, harnici, ce, adj. Care munceşte mult şi cu râvnă, care lucrează iute şi cu spor; vrednic, muncitor, activ, sârguincios, sârguitor. ♦ (pop.) Capabil, destoinic. – Din sl. *harĩnŭ. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Harnic ≠… … Dicționar Român
lamentabil — LAMENTÁBIL, Ă, lamentabili, e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis. Trimis de LauraGellner, 16.05.2004. Sursa … Dicționar Român
biet — BIET, BIÁTĂ, bieţi, biete, adj. 1. (Precedă nume de fiinţe) Vrednic de milă, de plâns; sărman. ♦ (Despre morţi) Regretat. 2. Vrednic de dispreţ; fără însemnătate, fără valoare. – cf. sl. b ĕ d i n ŭ. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
citabil — CITÁBIL, Ă, citabili, e, adj. Care poate fi citat, vrednic de menţionat. – Din fr. citable. Trimis de hai, 09.10.2006. Sursa: DEX 98 citábil adj. m., pl. citábili; f. sg. citábilă, pl … Dicționar Român
