vrednici

vrednici: VREDNICÍ, vrednicesc, vb. IV. (pop.) A se învrednici. ♦ tranz. (înv.) A merita. – Din vrednic.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

vrednicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vrednicésc, imperf. 3 sg. vredniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vredniceáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

vrednic — VRÉDNIC, Ă, vrednici, ce, adj. 1. Harnic, iute, cu rost la treabă. ♦ Capabil, destoinic. 2. Demn de..., care merită să..., căruia i se cuvine pe drept ceva. ♢ expr. (reg.) A fi vrednic = a valora, a preţui. ♦ (Urmat de un conjunctiv sau un… … Dicționar Român
vrédnic — adj. m., pl. vrédnici; f. sg. vrédnicã, pl. vrédnice … Romanian orthography
vrednicie — VREDNICÍE, vrednicii, s.f. 1. Calitatea de a fi vrednic; hărnicie, îndemânare; capacitate, pricepere. 2. Faptă de merit, acţiune demnă de răsplată. ♦ Vitejie. 3. Cinste. ♦ (înv. şi arh.) Demnitate. – Vrednic + suf. ie. Trimis de ana zecheru,… … Dicționar Român
vredničin — vrèdničin prid. DEFINICIJA koji pripada vrednici ETIMOLOGIJA vidi vrijediti … Hrvatski jezični portal

Academic Dictionaries and Encyclopedias