- harnic
- HÁRNIC, -Ă, harnici, -ce, adj. Care munceşte mult şi cu râvnă, care lucrează iute şi cu spor; vrednic, muncitor, activ, sârguincios, sârguitor. ♦ (pop.) Capabil, destoinic. – Din sl. *harĩnŭ.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Harnic ≠ leneş, lenos, trândav, puturosTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeHÁRNIC adj. activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. şi Ban.) porav, (Mold. şi Bucov.) robaci, (prin Olt. şi Ban.) sârnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, râvnaci, râvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Om harnic.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeHÁRNIC adj. v. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehárnic adj. m., pl. hárnici; f. sg. hárnică, pl. hárniceTrimis de siveco, 19.01.2009. Sursa: Dicţionar ortograficHÁRNI//C harniccă (harnicci, harnicce) Care munceşte mult, repede şi cu folos; pasionat de muncă; vrednic; sârguincios. /<sl. harinuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.