deplorábil — adj. m. (sil. plo ), pl. deplorábili; f. sg. deplorábilã, pl. deplorábile … Romanian orthography
jalnic — JÁLNIC, Ă, jalnici, ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros ♢ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale1 + suf. nic. Trimis de claudia, 03.03.2002. Sursa: DEX 98 JÁLNIC adj. 1. v. sfâşietor.… … Dicționar Român
lamentabil — LAMENTÁBIL, Ă, lamentabili, e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis. Trimis de LauraGellner, 16.05.2004. Sursa … Dicționar Român
implora — IMPLORÁ, implór, vb. I. tranz. A ruga pe cineva stăruitor, cu desperare (şi cu umilinţă). – Din fr. implorer, lat. implorare. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IMPLORÁ vb. a conjura, (pop.) a jura, a milui, (înv.) a supăra. (Te implora… … Dicționar Român
mizer — MÍZER, Ă, mizeri, e, adj., s.m. şi f. (livr.) 1. adj., s.m. şi f. (Om) care se află într o situaţie (materială) foarte proastă; (om) sărman, nenorocit. 2. adj. (Despre starea, mediul în care se află oamenii, despre obiecte etc.) Care denotă o… … Dicționar Român
mizerabil — MIZERÁBIL, Ă, mizerabili, e, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Om) ticălos, nemernic, infam. 2. adj. Lipsit de (orice) valoare, de însemnătate; de calitate foarte proastă. 3. adj. Care se află într o stare foarte proastă, vrednică de plâns;… … Dicționar Român
mişel — MIŞÉL, EÁ, mişei, ele, adj., s.m. şi f. 1. (Om) de nimic, ticălos, nemernic; (om) laş, fricos. 2. (înv.) (Om) de condiţie modestă, de rând. 3. (înv. şi reg.) (Om) sărac, nevoiaş; (om) vrednic de plâns. 4. (înv. şi reg.) (Om) slab, bolnav, infirm; … Dicționar Român
nenorocit — NENOROCÍT, Ă, nenorociţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care se găseşte într o situaţie vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferinţă; (om) nefericit. 2. adj … Dicționar Român
prăpădit — PRĂPĂDÍT, Ă, prăpădiţi, te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre fiinţe) cu forţele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârşit … Dicționar Român
ticălos — TICĂLÓS, OÁSĂ, ticăloşi, oase, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care comite fapte reprobabile; nemernic. 2. (înv.) (Persoană) care se găseşte într o stare jalnică; (om) vrednic de milă, sărman, nenorocit. – Ticală (înv. mizerie , et. nec.) + suf.… … Dicționar Român
