deploraţie

DEPLORÁŢIE, deploraţii, s.f. (Rar) Plângere, lamentare, lamentaţie. ♦ Cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. – Din fr. déploration, lat. deploratio.

Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX '98



deploráţie s. f. (sil. -plo-, -ţi-e), art. deploráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. deploráţiei; pl. deploráţii, art. deploráţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DEPLORÁŢIE s.f. (Rar) Plângere, lamentare, lamentaţie. ♦ Cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. [gen. -iei. / cf. fr. déploration, lat. deploratio].

Trimis de LauraGellner, 08.05.2006. Sursa: DN



DEPLORÁŢIE s. f. 1. plângere, lamentare. 2. cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. (< fr. déploration, lat. deploratio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN