mizerabil

mizerabil
MIZERÁBIL, -Ă, mizerabili, -e, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Om) ticălos, nemernic, infam. 2. adj. Lipsit de (orice) valoare, de însemnătate; de calitate foarte proastă. 3. adj. Care se află într-o stare foarte proastă, vrednică de plâns; nenorocit, jalnic. ♦ Care denotă o situaţie foarte proastă; cu aspect urât, sărăcăcios. – Din fr. misérable.
Trimis de LauraGellner, 02.06.2004. Sursa: DEX '98

Mizerabil ≠ stimabil, onorabil, respectabil, venerabil
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

MIZERÁBIL adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos. 3. adj. păcătos, rău, ticălos, urât. (Era o vreme mizerabil.) 4. adj. v. sărăcăcios. 5. adj. sărac, sărăcăcios, umil. (Un interior mizerabil.) 6. adj. v. deplorabil. 7. adj. v. greu.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

mizerábil adj. m., s. m., pl. mizerábili; f. sg. mizerábilă, pl. mizerábile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MIZERÁBIL mizerabilă (mizerabili, mizerabile) 1) şi substantival (despre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; mârşav; netrebnic; infam; josnic; nemernic. 2) Care este de calitate proastă; lipsit de valoare. 3) Care trăieşte în mizerie; în stare de sărăcie. /<fr. misérable
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

MIZERÁBIL, -Ă adj. 1. (adesea s.) Ticălos, mârşav, nemernic. ♦ (fig.) Aspru, rău. 2. Lipsit de valoare, prost, rău. ♦ Neîngrijit. 3. (Rar) Care este vrednic de milă, de plâns. [cf. fr. misérable, lat. miserabilis].
Trimis de LauraGellner, 07.11.2006. Sursa: DN

MIZERÁBIL, -Ă adj. 1. (şi s.) ticălos, mârşav, nemernic. ♢ (fig.) aspru, rău. 2. lipsit de valoare, prost, rău. 3. neîngrijit, vrednic de plâns. (< fr. misérable, lat. miserabilis)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • mizerábil — adj. m., s. m., pl. mizerábili; f. sg. mizerábilã, pl. mizerábile …   Romanian orthography

  • lamentabil — LAMENTÁBIL, Ă, lamentabili, e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis. Trimis de LauraGellner, 16.05.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • ticălos — TICĂLÓS, OÁSĂ, ticăloşi, oase, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care comite fapte reprobabile; nemernic. 2. (înv.) (Persoană) care se găseşte într o stare jalnică; (om) vrednic de milă, sărman, nenorocit. – Ticală (înv. mizerie , et. nec.) + suf.… …   Dicționar Român

  • abject — abjéct, ă adj. care inspiră dezgust, repulsie, dispreţ; abominabil. (< fr. abject, lat. abiectus) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN  ABJÉCT, Ă, abjecţi, te, adj. Care inspiră repulsie, dispreţ; josnic, netrebnic, mizerabil. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • becisnic — BECÍSNIC, Ă, becisnici, ce, adj., s.m. şi f. (pop.) 1.(Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligenţă şi de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [var.: bicísnic, ă adj., s.m. şi f.] – Din sl …   Dicționar Român

  • mişel — MIŞÉL, EÁ, mişei, ele, adj., s.m. şi f. 1. (Om) de nimic, ticălos, nemernic; (om) laş, fricos. 2. (înv.) (Om) de condiţie modestă, de rând. 3. (înv. şi reg.) (Om) sărac, nevoiaş; (om) vrednic de plâns. 4. (înv. şi reg.) (Om) slab, bolnav, infirm; …   Dicționar Român

  • netrebnic — NETRÉBNIC, Ă, netrebnici, ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Ticălos, mizerabil, păcătos. 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate; nefolositor, inutil. 3. (înv.), Vrednic de milă, mizerabil; umil, modest; p. ext.… …   Dicționar Român

  • parşiv — PARŞÍV, Ă, parşivi, e, adj. (pop. şi fam.) 1. Care are caracter josnic; mizerabil, ticălos, mârşav. 2. Desfrânat, neruşinat, impudic. ♦ Care exprimă, trădează o senzualitate vulgară şi exagerată. – Din ucr. paršyvyj. Trimis de valeriu, 03.02.2004 …   Dicționar Român

  • sărăcăcios — SĂRĂCĂCIÓS, OÁSĂ, sărăcăcioşi, oase, adj. 1. Care dovedeşte sărăcie; de om sărac. ♦ (Despre hrană) În cantitate mică, modest; frugal. ♢ (Despre pământ) Neroditor, nefertil, neproductiv sau puţin fertil. ♢ fig. Lipsit de conţinut, fără amploare,… …   Dicționar Român

  • tic — TIC1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc., tic tac. – Onomatopee. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  TIC2, ticuri, s.n. Mişcare convulsivă, bruscă, spasmodică şi repetată,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”