destoia

DESTOIÁ, destói, vb. I. tranz. (reg.) A-şi uşura inima, a-şi descărca necazul; a se răzbuna. ♦ expr. A-şi destoia foamea = a-şi potoli foamea. – Des¹- + toi.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



destoiá vb. (sil. -sto-ia), ind. şi conj. prez. 1 sg. destói, 3 sg. şi pl. destoáie

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic