- capabil
- CAPÁBIL, -Ă, capabili, -e, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. "de") Care este în stare, care are posibilitatea de a săvârşi ceva; apt pentru ceva. ♦ înzestrat, valoros, destoinic. – Din fr. capable, lat. capabilis.Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98Capabil ≠ inapt, incapabil, neapt, necapabil, nepriceputTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCAPÁBIL adj. 1. v. competent. 2. v. avizat. 3. v. apt.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecapábil adj. m., pl. capábili; f. sg. capábilă, pl. capábileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCAPÁBIL capabilă (capabili, capabile) 1) (urmat de determinări introduse prin prepoziţia de) Care este în stare a săvârşi ceva; apt. capabil de acţiune. 2) Care posedă calităţi deosebite; dotat cu calităţile necesare. /<fr. capable, lat. capabilisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCAPÁBIL, -Ă adj. Înzestrat; destoinic; valoros. ♦ Apt, potrivit, în stare de a face ceva. [cf. fr. capable].Trimis de LauraGellner, 14.03.2006. Sursa: DNCAPÁBIL, -Ă adj. 1. înzestrat; destoinic; valoros. ♢ apt, potrivit, în stare de a face ceva. 2. (jur.) care are capacitate civilă. (< fr. capable, lat. capabilis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.