desface — DESFÁCE, desfác, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) descompune în părţile componente. ♦ tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ tranz. A anula o învoială, un contract etc. 2. tranz. şi refl. A (se) desprinde din locul sau … Dicționar Român
asigura — ASIGURÁ, asígur, vb. I. 1. tranz. A oferi o garanţie pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. tranz. A da cuiva garanţii asupra unui lucru; a încredinţa. ♦ refl. A şi… … Dicționar Român
crăpa — CRĂPÁ, crăp, vb. I. 1. intranz. şi refl. (Despre obiecte) A se desface (în mod brusc) în mai multe bucăţi; a plesni din cauza gerului, a unei lovituri etc.; a se sparge. ♢ expr. Unde dai şi unde crapă, se spune atunci când se obţin cu totul alte… … Dicționar Român
dehoca — dehocá (dihocá), dehóc (dihóc), vb. I (înv.) 1. a tăia. 2. a sfâşia. 3. a istovi, a stoarce de puteri. Trimis de blaurb, 03.05.2006. Sursa: DAR dehocá ( c, at), vb. – 1. A sacrifica, a omorî (un animal). – 2. A rupe, a sparge, a face bucăţi. –… … Dicționar Român
desciocăla — DESCIOCĂLÁ vb. (reg.) a desfăca. (desciocăla porumbul de pe ştiuleţi.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
despica — DESPICÁ, despíc, vb. I. 1. tranz. A tăia, a sparge de a lungul, desfăcând în două sau în mai multe bucăţi. ♢ expr. A despica părul (sau firul) în patru = a cerceta prea cu de amănuntul, cu minuţiozitate exagerată. ♦ tranz. şi refl. fig. A (se)… … Dicționar Român
lega — LEGÁ1, leg, vb. I. I. tranz. 1. A împreuna, a uni strâns (printr un nod, o fundă) capetele de sfoară, de aţă, de sârmă, de lanţ etc. (astfel încât să formeze un tot). ♢ expr. A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face… … Dicționar Român
legat — LEGÁT2, legate, s.n. Dispoziţie testamentară prin care se lasă cuiva o moştenire, un bun etc. ♦ (concr.) Bun lăsat cuiva prin dispoziţie testamentară. – Din lat. legatum. Trimis de RACAI, 23.11.2008. Sursa: DEX 98 LEGÁT3, legaţi, s.m. 1. Trimis … Dicționar Român
plesni — PLESNÍ, plesnesc, vb. IV. 1. intranz. A crăpa, a se sparge (cu violenţă şi de obicei cu zgomot) din cauza unei lovituri, a unei presiuni prea mari, a unei variaţii de temperatură etc.; spec. a exploda. ♢ expr. A plesni de... = a nu mai putea de … Dicționar Român
pârâi — PÂRÂÍ, pers. 3 pấrâie, vb. IV. intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure, neelastice) A produce un zgomot surd, uşor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce… … Dicționar Român
